Codul penal

Codul penal | Codul penal actualizat | Codul penal actualizat 2012


– pana la data de 21.03.2012

– Cuprinde si Legea nr. 63/2012


 

PARTEA GENERALA (Art. 1 – Art. 154)
TITLUL I  – LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE (Art. 1 – Art. 16)
Capitolul I  – DISPOZITII PRELIMINARE (Art. 1 – Art. 2)
Capitolul II  – LIMITELE APLICARII LEGII PENALE (Art. 3 – Art. 16)
TITLUL II  – INFRACTIUNEA (Art. 17 – Art. 51)
Capitolul I  – DISPOZITII GENERALE (Art. 17 – Art. 191)
Capitolul II  – TENTATIVA (Art. 20 – Art. 22)
Capitolul III  – PARTICIPATIA (Art. 23 – Art. 31)
Capitolul IV  – PLURALITATEA DE INFRACTIUNI (Art. 32 – Art. 43)
Capitolul V  – CAUZELE CARE ÎNLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI (Art. 44 – Art. 51)
TITLUL III  – PEDEPSELE (Art. 52 – Art. 89)
Capitolul I  – DISPOZITII GENERALE (Art. 52)
Capitolul II  – CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR (Art. 53 – Art. 532)
Capitolul III  – PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE (Art. 533 – Art. 631)
Capitolul IV  – PEDEPSELE COMPLIMENTARE SI PEDEPSELE ACCESORII APLICABILE PERSOANEI FIZICE (Art. 64 – Art. 71)
CAPITOLUL IV  – Pedepsele aplicabile persoanei juridice (Art. 711 – Art. 717)
Capitolul V  – INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR (Art. 72 – Art. 89)
TITLUL IV  – ÎNLOCUIREA RASPUNDERII PENALE (Art. 90 – Art. 98)
TITLUL V  – MINORITATEA (Art. 99 – Art. 1101)
TITLUL VI  – MASURILE DE SIGURANTA (Art. 111 – Art. 154)
Capitolul I  – DISPOZITII GENERALE (Art. 111 – Art. 112)
Capitolul II  – REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA (Art. 113 – Art. 1181)
TITLUL VII  – CAUZELE CARE ÎNLATURA RASPUNDEREA PENALA SAU CONSECINTELE CONDAMNARII (Art. 119 – Art. 139)
TITLUL VIII  – ÎNTELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALA (Art. 140 – Art. 154)
PARTEA SPECIALA (Art. 155 – Art. 361)
TITLUL I  – INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI (Art. 155 – Art. 173)
TITLUL II  – INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI (Art. 174 – Art. 207)
Capitolul I  – INFRACTIUNI CONTRA VIETII, INTEGRITATII CORPORALE SI SANATATII (Art. 174 – Art. 188)
Capitolul II  – INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI (Art. 189 – Art. 196)
Capitolul III  – INFRACTIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALA (Art. 197 – Art. 204)
Capitolul IV  – INFRACTIUNI CONTRA DEMNITATII (Art. 205 – Art. 207)
TITLUL III  – INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI (Art. 208 – Art. 222)
TITLUL IV  – INFRACTIUNI CONTRA AVUTULUI OBSTESC (Art. 223 – Art. 235)
TITLUL V  – INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII (Art. 236 – Art. 245)
TITLUL VI  – INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE (Art. 246 – Art. 281 ind.1)
Capitolul I  – INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGATURA CU SERVICIUL (Art. 246 – Art. 258)
Capitolul II  – INFRACTIUNI CARE ÎMPIEDICA ÎNFAPTUIREA JUSTITIEI (Art. 259 – Art. 2721)
Capitolul III  – INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI CIRCULATIEI PE CAILE FERATE (Art. 273 – Art. 278)
Capitolul IV  – INFRACTIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE (Art. 279 – Art. 2811)
TITLUL VII  – INFRACTIUNI DE FALS (Art. 282 – Art. 294)
Capitolul I  – FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI (Art. 282 – Art. 2851)
Capitolul II  – FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE (Art. 286 – Art. 287)
Capitolul III  – FALSURI ÎN ÎNSCRISURI (Art. 288 – Art. 294)
TITLUL VIII  – INFRACTIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITATI ECONOMICE (Art. 295 – Art. 302 ind.2)
TITLUL IX  – INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALA (Art. 303 – Art. 330)
Capitolul I  – INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI (Art. 303 – Art. 307)
Capitolul II  – INFRACTIUNI CONTRA SANATATII PUBLICE (Art. 308 – Art. 313)
Capitolul III  – INFRACTIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR ÎN PRIMEJDIE (Art. 314 – Art. 316)
Capitolul IV  – ALTE INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALA (Art. 317 – Art. 330)
TITLUL X  – INFRACTIUNI CONTRA CAPACITATII DE APARARE A ROMÂNIEI (Art. 331 – Art. 355)
Capitolul I  – INFRACTIUNI SAVÂRSITE DE MILITARI (Art. 331 – Art. 347)
Capitolul II  – INFRACTIUNI SAVÂRSITE DE MILITARI SAU DE CIVILI (Art. 348 – Art. 352)
Capitolul III  – INFRACTIUNI SAVÂRSITE DE CIVILI (Art. 353 – Art. 355)
TITLUL XI  – INFRACTIUNI CONTRA PACII SI OMENIRII (Art. 356 – Art. 361)
DISPOZITII FINALE (Art. 362 – Art. 363)

 

 

PARTEA GENERALA

TITLUL I

LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE

Capitolul I

DISPOZITII PRELIMINARE

Art. 1

Scopul legii penale

Legea penala apara, împotriva infractiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si întreaga ordine de drept.

Art. 2

Legalitatea incriminarii

Legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua în cazul savârsirii acestor fapte.

Capitolul II

LIMITELE APLICARII LEGII PENALE

Sectiunea I

Aplicarea legii penale în spatiu

Art. 3

Teritorialitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite pe teritoriul României.

Art. 4

Personalitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean român sau daca, neavând nici o cetatenie, are domiciliul în tara.

Art. 5

Realitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii, contra sigurantei statului român sau contra vietii unui cetatean român, ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean român, când sunt savârsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii.

Punerea în miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabila a procurorului general.

Art. 6

Universalitatea legii penale

Legea penala se aplica si altor infractiuni decât celor prevazute în art. 5 alin. 1, savârsite în afara teritoriului tarii, de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, daca:

a) fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita;

b) faptuitorul se afla în tara.

Pentru infractiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetatean român, infractorul poate fi judecat si în cazul când s-a obtinut extradarea lui.

Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a savârsit infractiunea, exista vreo cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata. Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.

Art. 7

Legea penala si conventiile internationale

Dispozitiile cuprinse în art. 5 si 6 se aplica, daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala.

Art. 8

Imunitatea de jurisdictie

Legea penala nu se aplica infractiunilor savârsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care, în conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.

Art. 9

Extradarea

Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, în lipsa acestora, în temeiul legii.

Sectiunea II

Aplicarea legii penale în timp

Art. 10

Activitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în timpul cât ea se afla în vigoare.

Art. 11

Neretroactivitatea legii penale

Legea penala nu se aplica faptelor care, la data când au fost savârsite, nu erau prevazute ca infractiuni.

Art. 12

Retroactivitatea legii penale

Legea penala nu se aplica faptelor savârsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarârilor judecatoresti privitoare la aceste fapte, înceteaza prin intrarea în vigoare a legii noi.

Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pâna la data intrarii în vigoare a legii noi.

Art. 13

Aplicarea legii penale mai favorabile

În cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.

Când legea anterioara este mai favorabila, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penala noua se aplica în continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute în legea penala noua nu se mai aplica.

Art. 14

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savârsita, se reduce la acest maxim.

Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la detentiune pe viata si pâna la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se înlocuieste cu maximul închisorii prevazut pentru acea infractiune.

Daca legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se înlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special prevazut în legea noua. Tinându-se seama de partea executata din pedeapsa închisorii, se poate înlatura în totul sau în parte executarea amenzii.

Pedepsele complimentare, masurile de siguranta, precum si masurile educative neexecutate si neprevazute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta lege.

Când o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pâna la data intrarii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau înlocuita potrivit dispozitiilor alineatelor precedente.

Art. 15

Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decât maximul special prevazut de legea noua, tinându-se seama de infractiunea savârsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul executarii pedepsei si de timpul cât a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicata nu poate fi coborâta sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savârsita.

Dispozitiile art. 14 alin. 5 se aplica si în cazul condamnarilor aratate în prezentul articol, executate pâna la data intrarii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotarâre reducându-se cu o treime.

Art. 16

Aplicarea legii penale temporare

Legea penala temporara se aplica infractiunii savârsite în timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata în acel interval de timp.

TITLUL II

INFRACTIUNEA

Capitolul I

DISPOZITII GENERALE

Art. 17

Trasaturile esentiale ale infractiunii

Infractiune este fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Art. 18

Pericolul social al faptei

Fapta care prezinta pericol social în întelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate în art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.

Art. 181

Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscut.

În cazul faptelor prevazute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute în art. 91.

În cazul faptelor prevazute în prezentul articol, procurorul sau instanta poate aplica una dintre sanctiunile cu caracter administrativ prevazute la art. 91.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010;

Art. 19

Vinovatia

Vinovatie exista când fapta care prezinta pericol social este savârsita cu intentie sau din culpa.

1. Fapta este savârsita cu intentie când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

2. Fapta este savârsita din culpa când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Fapta constând într-o actiune savârsita din culpa constituie infractiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.

Fapta constând într-o inactiune constituie infractiune fie ca este savârsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul când legea sanctioneaza numai savârsirea ei cu intentie.

Art. 191

Conditiile raspunderii penale a persoanelor juridice

Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savârsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, daca fapta a fost savârsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la savârsirea aceleiasi infractiuni.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Capitolul II

TENTATIVA

Art. 20

Continutul tentativei

Tentativa consta în punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea, executare care a fost însa întrerupta sau nu si-a produs efectul.

Exista tentativa si în cazul în care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita împrejurarii ca în timpul când s-au savârsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.

Nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea.

Art. 21

Pedepsirea tentativei

Tentativa se pedepseste numai când legea prevede expres aceasta.

Tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa între jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

În cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu amenda cuprinsa între minimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate. La aceasta pedeapsa se pot adauga una sau mai multe pedepse complementare.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 22

Desistarea si împiedicarea rezultatului

Este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

Daca actele îndeplinite pâna în momentul desistarii sau împiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.

Capitolul III

PARTICIPATIA

Art. 23

Participantii

Participanti sunt persoanele care contribuie la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în calitate de autori, instigatori sau complici.

Art. 24

Autorul

Autor este persoana care savârseste în mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Art. 25

Instigatorul

Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 26

Complicele

Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinita.

Art. 27

Pedeapsa în caz de participatie

Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savârsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.

Art. 28

Circumstantele personale si reale

Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrâng asupra celorlalti.

Circumstantele privitoare la fapta se rasfrâng asupra participantilor, numai în masura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 29

Instigarea neurmata de executare

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum si actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului, se sanctioneaza cu o pedeapsa între minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Actele aratate în alineatul precedent nu se sanctioneaza, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul când actele îndeplinite de autor pâna în momentul desistarii constituie alta fapta prevazuta de legea penala.

Art. 30

Împiedicarea savârsirii faptei

Participantul nu se pedepseste daca în cursul executarii, dar înainte de descoperirea faptei, împiedica consumarea acesteia. Daca actele savârsite pâna în momentul împiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.

Art. 31

Participatia improprie

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Dispozitiile art. 28–30 se aplica în mod corespunzator.

Capitolul IV

PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

Art. 32

Formele pluralitatii

Pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva.

Art. 33

Concursul de infractiuni

Concurs de infractiuni exista:

a) când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savârsirea sau ascunderea altei infractiuni;

b) când o actiune sau inactiune, savârsita de aceeasi persoana, datorita împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, întruneste elementele mai multor infractiuni.

Art. 34

Pedeapsa principala în caz de concurs de infractiuni savârsite de persoana fizica

În caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:

a) când s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pâna la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga un spor de pâna la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporita pâna la maximul ei special, iar daca acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga un spor de pâna la jumatate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsa cu închisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare si mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, potrivit dispozitiei de la lit. b), la care se poate adauga amenda, potrivit dispozitiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 35

Pedeapsa complimentara si masurile de siguranta în caz de concurs de infractiuni

Daca pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complimentara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa închisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa închisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.

Masurile de siguranta de natura diferita sau de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, luate în cazul infractiunilor concurente, se cumuleaza.

Daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplica o singura data masura de siguranta cu durata cea mai lunga, în cazul masurilor de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, luate potrivit art. 118, acestea se cumuleaza.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 60/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, M. Of. 764/2006;

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 36

Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savârsite de persoana fizica

Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si 35.

Dispozitiile art. 34 si 35 se aplica si în cazul în care, dupa ce o hotarâre de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.

Daca infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicata prin hotarârea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.

Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 37

Recidiva în cazul persoanei fizice

Exista recidiva pentru persoana fizica în urmatoarele cazuri:

a) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an;

b) când dupa executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;

c) când dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu închisoare pâna la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Exista recidiva si în cazurile în care una dintre pedepsele prevazute în alin. 1 este detentiunea pe viata.

Pentru stabilirea starii de recidiva în cazurile prevazute în alin. 1 lit. a) si b) si alin. 2, se poate tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 38

Condamnarile care nu atrag starea de recidiva

La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotarârile de condamnare privitoare la:

a) infractiunile savârsite în timpul minoritatii;

a1) infractiunile savârsite din culpa;

b) infractiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta carora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Art. 39

Pedeapsa în caz de recidiva pentru persoana fizica

În cazul recidivei prevazute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor art. 34 si 35. Sporul prevazut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mari pâna la 7 ani.

Daca pedeapsa anterioara a fost executata în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savârsita ulterior.

În cazul savârsirii unei infractiuni dupa evadare, prin pedeapsa anterioara se întelege pedeapsa care se executa, cumulata cu pedeapsa aplicata pentru evadare.

În cazul recidivei prevazute în art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsa pâna la maximul special. Daca maximul special este neîndestulator, în cazul închisorii se poate adauga un spor de pâna la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special.

În cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. c) se aplica în mod corespunzator dispozitiile din alineatele precedente.

Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. 1 în cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. a) si dispozitiile din alin. 4 în cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. b).

Dispozitiile alineatului precedent se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 40

Pedeapsa în unele cazuri când nu exista recidiva

Când dupa condamnarea definitiva cel condamnat savârseste din nou o infractiune, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, si nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

În cazul persoanei juridice, daca nu sunt întrunite conditiile prevazute în art. 402alin. 1 lit. a), pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 401

Pedeapsa în caz de concurs de infractiuni savârsite de persoana juridica

În caz de concurs de infractiuni savârsite de persoana juridica, se stabileste pedeapsa amenzii pentru fiecare infractiune în parte si se aplica amenda cea mai mare, care poate fi sporita pâna la maximul special prevazut în art. 711alin. 2 sau 3, iar daca acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga un spor de pâna la o treime din acel maxim.

Dispozitiile alin. 1 se aplica si în cazul în care persoana juridica condamnata definitiv este judecata ulterior pentru o infractiune concurenta, precum si atunci când dupa ce o hotarâre de condamnare a ramas definitiva, se constata ca persoana juridica suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta. În aceste cazuri, partea din amenda executata se scade din amenda aplicata pentru infractiunile concurente.

Dispozitiile art. 35 se aplica în mod corespunzator.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 402

Recidiva în cazul persoanei juridice

Exista recidiva pentru persoana juridica în urmatoarele cazuri:

a) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare, persoana juridica savârseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara nu a fost executata;

b) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare, persoana juridica savârseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara a fost executata sau considerata ca executata.

În cazul recidivei prevazute în alin. 1 lit. a), amenda stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior si amenda aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc, potrivit art. 401alin. 1 si 3. Sporul prevazut în art. 401alin. 1 se poate mari pâna la jumatate.

Daca amenda anterioara a fost executata în parte, contopirea se face între amenda ce a mai ramas de executat si amenda aplicata pentru infractiunea savârsita ulterior.

În cazul recidivei prevazute în alin. 1 lit. b), se aplica pedeapsa amenzii pâna la maximul special prevazut în art. 711alin. 2 sau 3, iar daca acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga un spor de pâna la doua treimi din acel maxim.

Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si mai înainte ca amenda sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca persoana juridica condamnata se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. 2, în cazul recidivei prevazute în alin. 1 lit. a), si dispozitiile din alin. 4, în cazul recidivei prevazute în alin. 1 lit. b).

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 41

Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe

p> În cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu exista pluralitate de infractiuni. 

Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.

Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 42

Pedeapsa pentru infractiunea continuata

Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, la care se poate adauga un spor, potrivit dispozitiilor art. 34 sau, dupa caz, art. 401alin. 1.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 43

Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa

Daca infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea savârsita în întregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decât cea pronuntata anterior.

Capitolul V

CAUZELE CARE ÎNLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Art. 44

Legitima aparare

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita în stare de legitima aparare.

Este în stare de legitima aparare acela care savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obstesc, si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

Se prezuma ca este în legitima aparare, si acela care savârseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Este de asemenea în legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul.

modificat de

Lege nr. 247/2005 – privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente din 19 iulie 2005, M. Of. 653/2005;

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 45

Starea de necesitate

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita în stare de necesitate.

Este în stare de necesitate acela care savârseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a savârsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era înlaturat.

Art. 46

Constrângerea fizica si constrângerea morala

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita din cauza unei constrângeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlaturat în alt mod.

Art. 47

Cazul fortuit

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei împrejurari care nu putea fi prevazuta.

Art. 48

Iresponsabilitatea

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapân pe ele.

Art. 49

Betia

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, se gasea, datorita unor împrejurari independente de vointa sa, în stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.

Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu înlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Art. 50

Minoritatea faptuitorului

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Art. 51

Eroarea de fapt

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, când faptuitorul, în momentul savârsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanta agravanta împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.

Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.

Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu înlatura caracterul penal al faptei.

TITLUL III

PEDEPSELE

Capitolul I

DISPOZITII GENERALE

Art. 52

Pedeapsa si scopul ei

Pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa înjoseasca persoana condamnatului.

Capitolul II

CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR

Art. 53

Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice

Pedepsele sunt principale, complimentare si accesorii.

1. Pedepsele principale sunt:

a) detentiunea pe viata;

b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;

c) amenda de la 100 lei la 50.000 lei.

2. Pedepsele complimentare sunt:

a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;

b) degradarea militara.

3. Pedeapsa accesorie consta în interzicerea drepturilor prevazute în art. 64, în conditiile prevazute în art. 71.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 531

Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice

Pedepsele sunt principale si complementare.

Pedeapsa principala este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.

Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice;

b) suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice în legatura cu care s-a savârsit infractiunea pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani;

e) afisarea sau difuzarea hotarârii de condamnare.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 532

Aplicarea si executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de împrejurarile în care a fost savârsita, aceste pedepse sunt necesare.

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.

Pedepsele complementare prevazute în art. 531alin. 3 lit. b)–e) se pot aplica în mod cumulativ.

Executarea pedepselor complementare începe dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Capitolul III

PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE

Regimul de executare a pedepselor principale privative de libertate

Art. 533

Reguli generale ale executarii pedepselor principale privative de libertate

Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeaza pe sistemul progresiv. Condamnatii au posibilitatea sa treaca dintr-un regim de executare în altul în conditiile prevazute de legea privind executarea pedepselor.

Pedepsele privative de libertate se executa în unul din urmatoarele regimuri:

a) regimul de maxima siguranta;

b) regimul închis;

c) regimul semideschis;

d) regimul deschis.

Regimul executarii pedepselor privative de libertate se bazeaza pe posibilitatea condamnatilor de a presta, cu acordul lor, o munca utila, daca sunt apti pentru munca, pe educarea condamnatilor, pe respectarea de catre acestia a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori în munca, disciplinati, si care dau dovezi temeinice de îndreptare.

Dupa împlinirea vârstei de 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii pot presta o munca numai la cererea acestora, daca sunt apti pentru munca.

Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executarii pedepselor privative de libertate trebuie sa contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnati si la prevenirea savârsirii de noi infractiuni de catre acestia.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 534

Regimul de munca

Munca prestata de condamnati este remunerata, cu exceptia muncii cu caracter gospodaresc, necesare locului de detinere, si a celei prestate în caz de calamitate.

Conditiile de prestare a muncii, durata si plata acesteia, precum si repartizarea veniturilor cuvenite condamnatilor sunt stabilite prin legea privind executarea pedepselor.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Sectiunea I

Detentiunea pe viata

Art. 54

Regimul detentiunii pe viata

Detentiunea pe viata se executa în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în sectii speciale ale celorlalte penitenciare.

Regimul executarii pedepsei detentiunii pe viata este reglementat în legea privind executarea pedepselor.

Art. 55

Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata

Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronuntarii hotarârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.

În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se înlocuieste cu închisoarea pe timp de 25 de ani.

Art. 551

Liberarea conditionata

Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, daca este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale.

Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt îndeplinite si celelalte conditii prevazute în alin. 1.

Pedeapsa se considera executata, daca în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se aplica, în mod corespunzator, dispozitiile art. 61.

Art. 552

Calculul pedepsei în caz de comutare sau înlocuire

În cazul comutarii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa închisorii.

Sectiunea II

Închisoarea

Art. 56

Regimul general al executarii pedepsei

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 57

Regimul de detinere

Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de detinere anume destinate.

Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnatii barbati.

Minorii condamnati la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau în locuri de detinere speciale, asigurându-li-se posibilitatea de a continua învatamântul general obligatoriu si de a dobândi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.

Art. 58

Regimul de munca

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 59

Liberarea conditionata

Dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin trei patrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz însa, liberarea conditionata nu poate fi acordata înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei când aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin doua treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Când condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa aratate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În aplicarea dispozitiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.

Art. 591

Liberarea conditionata în cazul infractiunilor savârsite din culpa

Cel condamnat pentru savârsirea uneia sau mai multor infractiuni din culpa poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dupa ce a executat cel putin jumatate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin doua treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca îndeplineste si celelalte conditii prevazute în art. 59 alin. 1.

Dispozitiile art. 59 alin. 2 se aplica în mod corespunzator, liberarea conditionata neputând fi acordata înainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin jumatate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

În cazul în care pedeapsa ce se executa este rezultata din concursul între infractiuni savârsite din culpa si infractiuni intentionate, se aplica dispozitiile art. 59.

Dispozitiile art. 59 alin. 3 si 4 se aplica în mod corespunzator.

Art. 60

Liberarea conditionata în cazuri speciale

Condamnatul care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate în art. 59 sau, dupa caz, în art. 591, daca da dovezi temeinice de disciplina si de îndreptare.

Cei condamnati în timpul minoritatii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei, pot fi liberati conditionat, dupa executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau a unei jumatati în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca îndeplinesc celelalte conditii prevazute în art. 59 alin. 1.

Persoanele prevazute în alin. 2, condamnate pentru savârsirea unei infractiuni din culpa, pot fi liberate conditionat dupa executarea unei patrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca îndeplinesc celelalte conditii prevazute în art. 59 alin. 1.

Daca pedeapsa ce se executa este rezultata din concursul între infractiuni savârsite din culpa si infractiuni intentionate, se aplica dispozitiile privind liberarea conditionata în cazul infractiunilor intentionate.

Când condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În toate cazurile, la calculul fractiunii de pedeapsa se tine seama de partea din durata pedepsei considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate.

Dispozitiile art. 59 alin. 4 se aplica în mod corespunzator.

Art. 61

Efectele liberarii conditionate

Pedeapsa se considera executata daca în intervalul de timp de la liberare si pâna la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune, instanta, tinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea liberarii conditionate, fie revocarea. În acest din urma caz, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior si restul de pedeapsa ce a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara se contopesc, putându-se aplica un spor pâna la 5 ani.

Revocarea este obligatorie în cazul când fapta savârsita este o infractiune contra sigurantei statului, o infractiune contra pacii si omenirii, o infractiune de omor, o infractiune savârsita cu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.

Art. 62

Executarea pedepsei într-o închisoare militara

Executarea pedepsei închisorii care nu depaseste 2 ani, de catre militarii în termen, se face într-o închisoare militara în cazurile prevazute de lege, precum si în cazurile când instanta judecatoreasca, tinând seama de împrejurarile cauzei si de persoana condamnatului, dispune aceasta.

Daca militarul condamnat a executat jumatate din durata pedepsei si a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai ramas de executat se reduce cu o treime, iar daca s-a evidentiat în mod deosebit, reducerea poate depasi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.

Daca în timpul executarii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat conditionat.

Daca în timpul executarii pedepsei militarul condamnat savârseste din nou o infractiune, instanta care pronunta condamnarea pentru aceasta infractiune face, dupa caz, aplicarea art. 39 alin. 1 si 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilita se executa într-un loc de detinere.

Dupa executarea pedepsei potrivit alin. 1–3 sau dupa gratierea totala ori dupa gratierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.

Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si celor care au devenit militari în termen dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

În cazul în care, înainte de începerea executarii pedepsei într-o închisoare militara, condamnatul a fost trecut în rezerva, pedeapsa se executa într-un loc de detinere.

Sectiunea III

Amenda

Art. 63

Stabilirea amenzii

Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plateasca.

Ori de câte ori legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150 lei, iar maximul de 10.000 lei.

Când legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei si maximul special de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei.

În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sa depaseasca limitele generale aratate în art. 53 pct. 1 lit. c).

Amenda se stabileste tinându-se seama de dispozitiile art. 72, fara a-l pune însa pe infractor în situatia de a nu-si putea îndeplini îndatoririle privitoare la întretinerea, cresterea, învatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste obligatii legale.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 631

Înlocuirea pedepsei amenzii

Daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevazute pentru infractiunea savârsita, tinând seama de partea din amenda care a fost achitata.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Capitolul IV

PEDEPSELE COMPLIMENTARE SI PEDEPSELE ACCESORII APLICABILE PERSOANEI FIZICE

Sectiunea I

Pedepsele complimentare

Art. 64

Interzicerea unor drepturi

Pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a alege si de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat;

c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savârsirea infractiunii;

d) drepturile parintesti;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Interzicerea drepturilor prevazute la lit. b) nu se poate pronunta decât pe lânga interzicerea drepturilor prevazute la lit. a), afara de cazul când legea dispune altfel.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 93/2002 – pentru modificarea si completarea Codului penal din 20 iunie 2002, M. Of. 453/2002;

Art. 65

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi

Pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata, daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.

Conditia aratata în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinita si în cazul în care aplicarea pedepsei prevazute în acel alineat este obligatorie.

Art. 66

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe dupa executarea pedepsei închisorii, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescriptia executarii pedepsei.

Art. 67

Degradarea militara

Pedeapsa complimentara a degradarii militare consta în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma.

Degradarea militara se aplica în mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.

Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari si rezervisti pentru infractiuni savârsite cu intentie, daca pedeapsa principala stabilita este de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Art. 68

Abrogat.

Art. 69

Abrogat.

Art. 70

Abrogat.

Sectiunea II

Pedepsele accesorii

Art. 71

Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii

Pedeapsa accesorie consta în interzicerea drepturilor prevazute în art. 64.

Condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute în art. 64 lit. a)–c) din momenul în care hotarârea de condamnare a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei, pâna la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Interzicerea drepturilor prevazute în art. 64 lit. d) si e) se aplica tinându-se seama de natura si gravitatea infractiunii savârsite, de împrejurarile cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela.

Pe durata amânarii sau a întreruperii executarii pedepsei detentiunii pe viata sau a închisorii, condamnatul poate sa îsi exercite drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator, în afara de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotarârea de condamnare.

Pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii, se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

CAPITOLUL IV1

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Art. 711

Continutul pedepsei amenzii

Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca.

Când legea prevede pentru infractiunea savârsita de persoana fizica pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

Când legea prevede pentru infractiunea savârsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 712

Continutul pedepsei complementare a dizolvarii persoanei juridice

Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice se aplica atunci când persoana juridica a fost constituita în scopul savârsirii de infractiuni sau când obiectul sau de activitate a fost deturnat în acest scop.

În caz de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute în art. 531alin. 3 lit. b)–d), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie dupa dispozitivul hotarârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceasta pedeapsa va fi comunicata, de îndata, instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 713

Continutul pedepsei complementare a suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice

Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta în interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, în realizarea careia a fost savârsita infractiunea.

În caz de neexecutare, cu rea-credinta, a pedepsei complementare prevazute în art. 531alin. 3 lit. e), instanta dispune suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pâna la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.

Daca pâna la împlinirea termenului prevazut în alin. 2 pedeapsa complementara nu a fost pusa în executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 714

Neaplicarea dizolvarii sau suspendarii activitatii persoanei juridice

Pedepsele complementare prevazute în art. 531alin. 3 lit. a) si b) nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinând minoritatilor, constituite potrivit legii.

Dispozitiile prevazute în alin. 1 se aplica si persoanelor juridice care îsi desfasoara activitatea în domeniul presei.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 715

Continutul pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice

Pedeapsa complementara a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice consta în închiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru apartinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfasurat activitatea în realizarea careia a fost savârsita infractiunea.

Dispozitiile prevazute în alin. 1 nu se aplica persoanelor juridice care îsi desfasoara activitatea în domeniul presei.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 716

Continutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice

Pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice consta în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice prevazute de lege.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 717

Continutul pedepsei complementare a afisarii sau difuzarii hotarârii de condamnare

Afisarea hotarârii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.

Prin afisarea sau difuzarea hotarârii de condamnare nu poate fi dezvaluita identitatea victimei, afara de cazul în care exista acordul acesteia sau al reprezentantului sau legal.

Afisarea hotarârii de condamnare se realizeaza în extras, în forma si locul stabilite de instanta, pentru o perioada cuprinsa între o luna si 3 luni.

Difuzarea hotarârii de condamnare se face în extras si în forma stabilita de instanta, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuala, desemnate de instanta.

Daca difuzarea se face prin presa scrisa sau audiovizuala instanta stabileste numarul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul difuzarii prin alte mijloace audiovizuale, durata acesteia nu poate depasi 3 luni.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Capitolul V

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Sectiunea I

Dispozitii generale

Art. 72

Criteriile generale de individualizare

La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.

La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridica se tine seama de dispozitiile partii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savârsite si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Sectiunea II

Circumstantele atenuante si agravante

Art. 73

Circumstante atenuante

Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante:

a) depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate;

b) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Art. 74

Împrejurari care pot constitui circumstante atenuante

Urmatoarele împrejurari pot fi considerate circumstante atenuante:

a) conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii;

b) staruinta depusa de infractor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;

c) atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.

Împrejurarile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.

Art. 741

În cazul savârsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, înselaciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în forma calificata si neglijenta în serviciu, prevazute în prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la solutionarea cauzei în prima instanta, învinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savârsita se reduc la jumatate.

Daca prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de pâna la 100.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de pâna la 50.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se înregistreaza în cazierul judiciar.

Dispozitiile prevazute la alin. 1 si 2 nu se aplica daca faptuitorul a mai savârsit o infractiune de acelasi gen, prevazuta de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 si 2.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010;

Art. 75

Circumstante agravante

Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante:

a) savârsirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreuna;

b) savârsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public;

c) savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;

c1) savârsirea infractiunii pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA;

d) savârsirea infractiunii din motive josnice;

e) savârsirea infractiunii în stare de betie anume provocata în vederea comiterii faptei;

f) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.

Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte împrejurari care imprima faptei un caracter grav.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 76

Efectele circumstantelor atenuante

În cazul în care exista circumstante atenuante, pedeapsa principala pentru persoana fizica se reduce sau se schimba, dupa cum urmeaza:

a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;

b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de un an;

c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pâna la minimul general;

e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pâna la minimul general, sau se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 200 lei;

f) când pedeapsa prevazuta de lege este amenda, aceasta se coboara sub minimul ei special, putând fi redusa pâna la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei sau mai mare, ori pâna la minimul general, când minimul special este sub 500 lei.

În cazul infractiunilor contra sigurantei statului, al infractiunilor contra pacii si omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor savârsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave, daca se constata ca exista circumstante atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusa cel mult pâna la o treime din minimul special.

Când exista circumstante atenuante, pedeapsa complimentara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, poate fi înlaturata.

În cazul în care exista circumstante atenuante, amenda pentru persoana juridica se reduce dupa cum urmeaza:

a) când minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, amenda se coboara sub acest minim, dar nu mai mult de o patrime;

b) când minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare, amenda se coboara sub acest minim, dar nu mai mult de o treime.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 77

Circumstante atenuante în cazul pedepsei detentiunii pe viata

Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, daca exista circumstante atenuante, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

Art. 78

Efectele circumstantelor agravante

În cazul în care exista circumstante agravante, persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsa pâna la maximul special. Daca maximul special este neîndestulator, în cazul închisorii se poate adauga un spor de pâna la 5 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

În cazul în care exista circumstante agravante, persoanei juridice i se aplica amenda care poate fi sporita pâna la maximul special, prevazut în art. 711alin. 2 sau 3, iar daca acest maxim nu este îndestulator se poate adauga un spor de pâna la o patrime din acel maxim.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 79

Indicarea circumstantelor

Orice împrejurare retinuta ca circumstanta atenuanta sau ca circumstanta agravanta trebuie aratata în hotarâre.

Art. 80

Concursul între cauzele de agravare si de atenuare

În caz de concurs între cauzele de agravare si cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileste tinându-se seama de circumstantele agravante, de circumstantele atenuante si de starea de recidiva.

În caz de concurs între circumstantele agravante si atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

În cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante, recidiva si concurs de infractiuni, pedeapsa închisorii nu poate depasi 25 de ani, daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic, si 30 de ani, daca maximul special pentru cel putin una dintre infractiuni este mai mare de 10 ani.

În cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante, recidiva si concurs de infractiuni, pedeapsa amenzii pentru persoana juridica poate fi sporita pâna la maximul general.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Sectiunea III

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei

Art. 81

Conditiile de aplicare a suspendarii conditionate

Instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumita durata, daca sunt întrunite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevazute în art. 38;

c) se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi acordata si în caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevazute în alin. 1 lit. b) si c).

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu atrage suspendarea executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarârea de condamnare.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei trebuie motivata.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Art. 82

Termenul de încercare

Durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.

În cazul când pedeapsa a carei executare a fost suspendata este amenda, termenul de încercare este de un an.

Termenul de încercare se socoteste de la data când hotarârea prin care s-a pronuntat suspendarea conditionata a executarii pedepsei a ramas definitiva.

Art. 83

Revocarea în cazul savârsirii unei infractiuni

Daca în cursul termenului de încercare cel condamnat a savârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc însa, daca infractiunea savârsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de încercare.

Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.

La stabilirea pedepsei pentru infractiunea savârsita dupa ramânerea definitiva a hotarârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevazut de lege pentru recidiva.

Art. 84

Revocarea în cazul neexecutarii obligatiilor civile

Daca pâna la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, instanta dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul când cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a îndeplini acele obligatii.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 85

Anularea suspendarii pentru infractiuni savârsite anterior

Daca se descopera ca cel condamnat mai savârsise o infractiune înainte de pronuntarea hotarârii prin care s-a dispus suspendarea sau pâna la ramânerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea termenului de încercare, suspendarea conditionata a executarii pedepsei se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni sau recidiva.

Anularea suspendarii executarii pedepsei nu are loc, daca infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperita dupa expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevazute în alin. 1, daca pedeapsa rezultata în urma contopirii nu depaseste 2 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, termenul de încercare se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Art. 86

Reabilitarea în cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei

Daca condamnatul nu a savârsit din nou o infractiune înauntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în baza art. 83 si 84, el este reabilitat de drept.

Sectiunea III1

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere

Art. 861

Conditiile de aplicare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, daca sunt întrunite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afara de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevazute în art. 38;

c) se apreciaza, tinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savârsi infractiuni.

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi acordata si în cazul concursului de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt întrunite conditiile prevazute în alin. 1 lit. b) si c).

Dispozitiile art. 81 alin. 5 si 6 se aplica si în cazul suspendarii executarii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Art. 862

Termenul de încercare

Termenul de încercare în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta, între 2 si 5 ani.

Dispozitiile art. 82 alin. 3 se aplica în mod corespunzator.

Art. 863

Masurile de supraveghere si obligatiile condamnatului

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor;

b) sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;

c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevazute în alin. 1 lit. b), c) si d) se comunica judecatorului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).

Instanta poate sa impuna condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii:

a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de învatamânt ori de calificare;

b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decât în conditiile fixate de instanta;

c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d) sa nu intre în legatura cu anumite persoane;

e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule;

f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicarii.

Supravegherea executarii obligatiilor stabilite de instanta conform alin. 3 lit. a)–f) se face de judecatorul sau serviciul prevazut în alin. 1 lit. a). În caz de neîndeplinire a obligatiilor, judecatorul sau serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului sesizeaza instanta pentru luarea masurii prevazute în art. 864 alin. 2.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 864

Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Dispozitiile art. 83 si 84 se aplica în mod corespunzator si în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

Daca cel condamnat nu îndeplineste, cu rea-credinta, masurile de supraveghere prevazute de lege ori obligatiile stabilite de instanta, aceasta revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 865

Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Dispozitiile art. 85 alin. 1 si 2 se aplica în mod corespunzator si în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

În cazurile prevazute în art. 85 alin. 1, daca pedeapsa rezultata în urma contopirii nu depaseste 3 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 861. În cazul când se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Art. 866

Reabilitarea în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Daca cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune înauntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei în baza art. 864, el este reabilitat de drept.

Sectiunea III2

Executarea pedepsei la locul de munca

Art. 867

Conditii de aplicare

În cazul în care instanta, tinând seama de gravitatea faptei, de împrejurarile în care a fost comisa, de conduita profesionala si generala a faptuitorului si de posibilitatile acestuia de reeducare, apreciaza ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fara privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îsi desfasoara activitatea sau în alta unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unitatii si daca sunt întrunite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 5 ani;

b) cel în cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afara de cazul când condamnarea intra în vreunul din cazurile prevazute în art. 38.

Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusa si în caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata pentru concursul de infractiuni este de cel mult 3 ani închisoare si sunt întrunite celelalte conditii prevazute în alineatul precedent.

Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si în cazul în care condamnatul nu desfasoara o activitate la data aplicarii pedepsei.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Art. 868

Modul de executare

Pe durata executarii pedepsei, condamnatul este obligat sa îndeplineasca toate îndatoririle la locul de munca, cu urmatoarele limitari ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:

a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestata, cu exceptia sporurilor acordate pentru activitatea desfasurata în locuri de munca cu conditii vatamatoare sau periculoase, se retine o cota de 15–40%, stabilita potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor si cu îndatoririle condamnatului pentru întretinerea altor persoane, care se varsa la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele retinerii se reduc la jumatate;

b) drepturile de asigurari sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, dupa retinerea cotei prevazute la lit. a);

c) durata executarii pedepsei nu se considera vechime în munca;

d) nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decât prin hotarârea instantei de judecata;

e) condamnatul nu poate fi promovat;

f) condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, iar în raport cu fapta savârsita nu poate ocupa functii care implica exercitiul autoritatii de stat, functii instructiv-educative ori de gestiune.

Pe durata executarii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.

Instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte si una sau mai multe din obligatiile prevazute în art. 863.

Pedeapsa se executa la locul de munca în baza mandatului de executare a pedepsei.

Pe timpul executarii pedepsei în unitatea în care cel condamnat îsi desfasoara activitatea la data aplicarii pedepsei, contractul de munca se suspenda.

În cazul executarii pedepsei într-o alta unitate decât cea în care îsi desfasura activitatea condamnatul la data aplicarii pedepsei, contractul de munca încheiat înceteaza. Pedeapsa se executa fara a se încheia contract de munca.

Dispozitiile alin. 6 se aplica în mod corespunzator si în cazul condamnatului care nu desfasoara o activitate la data aplicarii pedepsei.

În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a devenit militar în termen în cursul judecatii sau dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, pedeapsa se executa la locul de munca, dupa trecerea în rezerva a acestuia.

Art. 869

Revocarea executarii pedepsei la locul de munca

Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat savârseste din nou o infractiune, înainte de începerea executarii pedepsei sau în timpul executarii acesteia, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca. Pedeapsa se aplica potrivit dispozitiilor art. 39 alin. 1 si 2 sau, dupa caz, ale art. 40.

Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate dispune si pentru aceasta infractiune executarea pedepsei la locul de munca. În acest caz, revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

Daca condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii în cadrul unitatii sau nu-si îndeplineste în mod corespunzator îndatoririle ce-i revin la locul de munca ori nu respecta masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite prin hotarârea de condamnare, instanta poate sa revoce executarea pedepsei la locul de munca, dispunând executarea pedepsei într-un loc de detinere.

Când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca si, tinând seama de împrejurarile care au determinat incapacitatea de munca si de dispozitiile art. 72, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca nu sunt întrunite conditiile prevazute în art. 81 sau 861.

Daca executarea pedepsei la locul de munca se revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicata sau, dupa caz, restul de pedeapsa ramas neexecutat se executa într-un loc de detinere.

Art. 8610

Anularea executarii pedepsei la locul de munca

Daca cel condamnat mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii si aceasta se descopera mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata la locul de munca sau considerata executata, instanta, daca nu sunt întrunite conditiile prevazute în art. 867, anuleaza executarea pedepsei la locul de munca.

Anularea se dispune si în cazul în care hotarârea de condamnare pentru infractiunea descoperita ulterior se pronunta dupa ce pedeapsa a fost executata la locul de munca sau considerata ca executata. Pedeapsa se stabileste, dupa caz, potrivit regulilor de la concursul de infractiuni sau recidiva.

La scaderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, dupa caz, la contopirea pedepselor, se aplica dispozitiile privitoare la pedeapsa închisorii, fara a se tine seama daca una din pedepse se executa la locul de munca. Pedeapsa astfel stabilita se executa într-un loc de detinere.

Art. 8611

Încetarea executarii pedepsei

Daca cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o buna conduita, a fost disciplinat si staruitor în munca, instanta poate dispune încetarea executarii pedepsei la locul de munca, la cererea conducerii unitatii unde condamnatul îsi desfasoara activitatea sau a condamnatului.

Pedeapsa se considera executata daca în intervalul de timp de la încetarea executarii pedepsei la locul de munca si pâna la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acelasi interval condamnatul a comis din nou o infractiune, instanta poate dispune revocarea încetarii executarii pedepsei la locul de munca, dispozitiile art. 61 si 8610 alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzator.

Sectiunea IV

Calculul pedepselor

Art. 87

Durata executarii

Durata executarii pedepsei închisorii se socoteste din ziua în care condamnatul începe sa execute hotarârea definitiva de condamnare.

Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua în care înceteaza se socotesc în durata executarii.

Timpul în care condamnatul, în cursul executarii pedepsei, se afla bolnav în spital, intra în durata executarii, afara de cazul în care si-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executarii pedepsei.

În durata executarii pedepsei închisorii la locul de munca nu intra timpul în care condamnatul lipseste de la locul de munca.

Art. 88

Computarea retinerii si a arestarii preventive

Timpul retinerii si al arestarii preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci când condamnatul a fost urmarit sau judecat, în acelasi timp ori în mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost scos de sub urmarire, s-a încetat urmarirea penala sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea preventiva.

Scaderea retinerii si a arestarii preventive se face si în caz de condamnare la amenda, prin înlaturarea în totul sau în parte a executarii amenzii.

Art. 89

Computarea privatiunii de libertate executata în afara tarii

În cazul infractiunilor savârsite în conditiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa, precum si retinerea si arestarea preventiva executate în afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune de instantele române.

TITLUL IV

ÎNLOCUIREA RASPUNDERII PENALE

Art. 90

Conditiile înlocuirii

Instanta poate dispune înlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de cel mult un an sau amenda ori s-au savârsit infractiunile prevazute în art. 208, 213, art. 215 alin. 1, art. 2151alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, daca valoarea pagubei nu depaseste 10 lei sau infractiunea prevazuta în art. 249, daca valoarea pagubei nu depaseste 50 lei;

b) fapta, în continutul ei concret si în împrejurarile în care a fost savârsita, prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave;

c) paguba pricinuita prin infractiune a fost integral reparata pâna la pronuntarea hotarârii;

d) din atitudinea faptuitorului dupa savârsirea infractiunii rezulta ca acesta regreta fapta;

e) sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi îndreptat fara a i se aplica o pedeapsa.

Înlocuirea raspunderii penale nu se poate dispune daca faptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sanctiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se considera inexistenta în situatiile prevazute în art. 38.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 91

Sanctiunile cu caracter administrativ

Când instanta dispune înlocuirea raspunderii penale, aplica una dintre urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ:

a) mustrarea;

b) mustrarea cu avertisment;

c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Art. 92

Abrogat.

Art. 93

Abrogat.

Art. 94

Abrogat.

Art. 95

Abrogat.

Art. 96

Abrogat.

Art. 97

em>Abrogat.

Art. 98

Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infractiuni

În caz de participatie, înlocuirea raspunderii penale poate avea loc numai pentru acei faptuitori fata de care sunt îndeplinite conditiile prevazute în prezentul titlu.

Înlocuirea raspunderii penale poate fi dispusa si în cazul concursului de infractiuni, daca pentru fiecare infractiune aflata în concurs sunt îndeplinite conditiile de înlocuire a raspunderii penale.

TITLUL V

MINORITATEA

Art. 99

Limitele raspunderii penale

Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu raspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savârsit fapta cu discernamânt.

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani raspunde penal.

Art. 100

Consecintele raspunderii penale

Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica b pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savârsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile în care a fost crescut si în care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.

Art. 101

Masurile educative

Masurile educative care se pot lua fata de minor sunt:

a) mustrarea;

b) libertatea supravegheata;

c) internarea într-un centru de reeducare;

d) internarea într-un institut medical-educativ.

Art. 102

Mustrarea

Masura educativa a mustrarii consta în dojenirea minorului, în aratarea pericolului social al faptei savârsite, în sfatuirea minorului sa se poarte în asa fel încât sa dea dovada de îndreptare, atragându-i-se totodata atentia ca daca va savârsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.

Art. 103

Libertatea supravegheata

Masura educativa a libertatii supravegheate consta în lasarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi încredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea în conditii satisfacatoare, instanta dispune încredintarea supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal însarcinate cu supravegherea minorilor.

Instanta pune în vedere, celui caruia i s-a încredintat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptarii lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligatia sa înstiinteze instanta de îndata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori a savârsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.

Instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obligatii:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu intre în legatura cu anumite persoane;

c) sa presteze o activitate neremunerata într-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata între 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, în zilele nelucratoare si în vacanta.

Instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale.

Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta încunostinteaza scoala unde minorul învata sau unitatea la care este angajat si, dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta.

Daca înauntrul termenului prevazut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori savârseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii într-un centru de reeducare. Daca fapta prevazuta de legea penala constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa.

Termenul de un an prevazut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertatii supravegheate.

Art. 104

Internarea într-un centru de reeducare

Masura educativa a internarii într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobândi învatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.

Masura internarii se ia fata de minorul în privinta caruia celelalte masuri educative sunt neîndestulatoare.

Art. 105

Internarea într-un institut medical-educativ

Masura internarii într-un institut medical-educativ se ia fata de minorul care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie.

Art. 106

Durata masurilor

Masurile prevazute în art. 104 si 105 se iau pe timp nedeterminat, însa nu pot dura decât pâna la împlinirea vârstei de 18 ani. Masura prevazuta în art. 105 trebuie sa fie ridicata de îndata ce a disparut cauza care a impus luarea acesteia. Instanta, dispunând ridicarea masurii prevazute în art. 105, poate, daca este cazul, sa ia fata de minor masura internarii într-un centru de reeducare.

La data când minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii.

Art. 107

Liberarea minorului înainte de a deveni major

Daca a trecut cel putin un an de la data internarii în centrul de reeducare si minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinta la învatatura si la însusirea pregatirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.

Art. 108

Revocarea liberarii sau internarii minorului

Daca în perioada liberarii acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii.

Daca în perioada internarii într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberarii înainte de a deveni major, minorul savârseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanta revoca internarea. În cazul când nu este necesara o pedeapsa, se mentine masura internarii si se revoca liberarea.

Art. 109

Pedepsele pentru minori

Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevazute de lege pentru infractiunea savârsita. Limitele pedepselor se reduc la jumatate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depasi 5 ani.

Când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pedepsele complimentare nu se aplica minorului.

Condamnarile pronuntate pentru fapte savârsite în timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.

Art. 110

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei

În caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.

Art. 1101

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control

O data cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii aplicate minorului în conditiile art. 110, instanta poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar pâna la împlinirea vârstei de 18 ani, încredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din cele aratate în art. 103, putând stabili, totodata, pentru minor una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute în art. 103 alin. 3, iar dupa împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute în art. 863.

Dispozitiile art. 81 alin. 3 si 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 si 86 se aplica în mod corespunzator.

Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevazute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendarii conditionate. În cazul neîndeplinirii masurilor de supraveghere ori a obligatiilor stabilite de instanta, potrivit art. 863, se aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 864alin. 2.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzator si în caz de liberare conditionata a minorului.

TITLUL VI

MASURILE DE SIGURANTA

Capitolul I

DISPOZITII GENERALE

Art. 111

Scopul masurilor de siguranta

Masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala.

Masurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala.

Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, cu exceptia masurii prevazute în art. 112 lit. d).

Art. 112

Felurile masurilor de siguranta

Masurile de siguranta sunt:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicala;

c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;

d) interzicerea de a se afla în anumite localitati;

e) expulzarea strainilor;

f) confiscarea speciala;

g) interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata;

h) confiscarea extinsa.

modificat de

Lege nr. 63/2012

Capitolul II

REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA

Art. 113

Obligarea la tratament medical

Daca faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pâna la însanatosire.

Când persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la tratament, se poate dispune internarea medicala.

Daca persoana obligata la tratament este condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectueaza si în timpul executarii pedepsei.

Masura obligarii la tratament medical poate fi luata în mod provizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.

Art. 114

Internarea medicala

Când faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla într-o stare care prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii într-un institut medical de specialitate, pâna la însanatosire.

Aceasta masura poate fi luata în mod provizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.

Art. 115

Interzicerea unei functii sau profesii

Când faptuitorul a savârsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua masura interzicerii de a ocupa acea functie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupatie.

Aceasta masura poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 116

Interzicerea de a se afla în anumite localitati

Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel putin un an a mai fost condamnata pentru alte infractiuni, daca instanta constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savârsit infractiunea sau în alte localitati constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localitati anume determinate prin hotarârea de condamnare.

Conditia ca faptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infractiuni nu se cere, când se pronunta o condamnare mai mare de 5 ani.

Aceasta masura poate fi luata pe o durata pâna la 5 ani si poate fi prelungita daca pericolul social subzista. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.

În cazul infractiunilor de furt, tâlharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie, viol, relatii sexuale între persoane de acelasi sex si perversiune sexuala, masura de siguranta poate fi luata oricare ar fi pedeapsa aplicata, durata sau cuantumul acesteia si chiar daca faptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infractiuni.

Masura de siguranta poate fi revocata la cerere sau din oficiu, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, dar numai daca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 117

Expulzarea

Cetateanului strain care a comis o infractiune i se poate interzice ramânerea pe teritoriul tarii.

Dispozitia alineatului precedent se aplica si persoanei fara cetatenie care nu are domiciliu în tara.

În cazul în care expulzarea însoteste pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzarii are loc dupa executarea pedepsei.

Persoanele prevazute în prezentul articol nu vor fi expulzate daca exista motive serioase de a se crede ca risca sa fie supuse la tortura în statul în care urmeaza a fi expulzate.

Art. 118

Confiscarea speciala

Sunt supuse confiscarii speciale:

a) bunurile produse prin savârsirea faptei prevazute de legea penala;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la savârsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Aceasta masura nu poate fi dispusa în cazul infractiunilor savârsite prin presa;

c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul savârsirii unei infractiuni, daca au fost utilizate la comiterea acesteia si daca sunt ale infractorului. Când bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune daca producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului;

d) bunurile care au fost date pentru a determina savârsirea unei fapte sau pentru a rasplati pe faptuitor;

e) bunurile dobândite prin savârsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si în masura în care nu servesc la despagubirea acesteia;

f) bunurile a caror detinere este interzisa de lege.

În cazul prevazut în alin. 1 lit. b), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent banesc, tinând seama de urmarea infractiunii si de contributia bunului la producerea acesteia.

În cazurile prevazute în alin. 1 lit. b) si c), daca bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana careia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confisca echivalentul în bani al acestora.

Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, în locul lor se confisca bani si bunuri pâna la concurenta valorii acestora.

Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, cu exceptia bunurilor prevazute în alin. 1 lit. b) si c).

Instanta poate sa nu dispuna confiscarea bunului daca acesta face parte din mijloacele de existenta, de trebuinta zilnica ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra careia ar putea opera masura confiscarii speciale.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 1181

Interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata

Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savârsite asupra membrilor familiei, daca instanta constata ca prezenta acesteia în locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a reveni în locuinta familiei, la cererea partii vatamate. Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pâna la 2 ani.

modificat de

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

 

Art. 118^2
Confiscarea extinsa 
Sunt supuse confiscarii si alte bunuri decat cele mentionate la art. 118, in cazul in care persoana este condamnata pentru comiterea uneia dintre urmatoarele infractiuni, daca fapta este susceptibila sa ii procure un folos material si pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 5 ani sau mai mare:
a) proxenetism;
b) infractiuni privind traficul de droguri si de precursori;
c) infractiuni privind traficul de persoane;
d) infractiuni la regimul frontierei de stat a Romaniei;
e) infractiunea de spalare a banilor;
f) infractiuni din legislatia privind prevenirea si combaterea pornografiei;
g) infractiuni din legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului;
h) asocierea pentru savarsirea de infractiuni;
i) infractiunea de initiere sau constituire a unui grup infractional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup;
j) infractiuni contra patrimoniului;
k) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive si materiilor explozive;
l) falsificarea de moneda sau alte valori;
m) divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, nerespectarea dispozitiilor privind operatiile de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri;
n) infractiuni privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc;
o) trafic de migranti;
p) infractiuni de coruptie, infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, infractiuni in legatura cu infractiunile de coruptie, infractiuni impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
q) infractiuni de evaziune fiscala;
r) infractiuni privind regimul vamal;
s) infractiunea de bancruta frauduloasa;
s) infractiuni savarsite prin intermediul sistemelor informatice si al mijloacelor de plata electronice;
t) traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana.
Confiscarea extinsa se dispune daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de 5 ani inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii, pana la data emiterii actului de sesizare a instantei, depaseste in mod vadit veniturile obtinute de aceasta in mod licit;
b) instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor prevazute la alin. 1.
Pentru aplicarea dispozitiilor alin. 2 se tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata sau de un tert unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnata a stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti ori dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc cu acesta, persoanelor juridice asupra carora persoana condamnata detine controlul.
Prin bunuri, conform prezentului articol, se intelege si sumele de bani.
La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobandite se vor avea in vedere valoarea bunurilor la data dobandirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, persoanele prevazute la alin. 3.
Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.
Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea si folosirea bunurilor supuse confiscarii.
Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobandite in perioada prevazuta la alin. 2, care excedeaza nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate.

 

TITLUL VII

CAUZELE CARE ÎNLATURA RASPUNDEREA PENALA SAU CONSECINTELE CONDAMNARII

Capitolul I

AMNISTIA SI GRATIEREA

Art. 119

Efectele amnistiei

Amnistia înlatura raspunderea penala pentru fapta savârsita. Daca intervine dupa condamnare, ea înlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda încasata anterior amnistiei nu se restituie.

Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, masurilor educative si asupra drepturilor persoanei vatamate.

Art. 120

Efectele gratierii

Gratierea are ca efect înlaturarea, în totul sau în parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoara.

Gratierea are efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta se reduce în mod corespunzator. Daca suspendarea conditionata este revocata sau anulata, se executa numai partea de pedeapsa ramasa negratiata.

Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afara de cazul când se dispune altfel prin actul de gratiere.

Gratierea nu are efecte asupra masurilor de siguranta si masurilor educative.

Capitolul II

PRESCRIPTIA

Art. 121

Prescriptia raspunderii penale

Prescriptia înlatura raspunderea penala.

Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul:
a) infractiunilor contra pacii si omenirii, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 174-176 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.

Prescriptia nu inlatura raspunderea penala nici in cazul infractiunilor prevazute la alin. 2 lit. b) pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie, generala sau speciala, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii.

modificat de

Legea nr. 27/2012

Art. 122

Termenele de prescriptie a raspunderii penale

Termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana fizica sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 15 ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana juridica sunt:

a) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;

b) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita de persoana fizica pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda.

Termenele aratate în prezentul articol se socotesc de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, iar în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

Raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie în conditiile prevazute de lege pentru persoana fizica, dispozitiile prevazute în art. 121–124 aplicându-se în mod corespunzator.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 123

Întreruperea cursului prescriptiei

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfasurarea procesului penal.

Dupa fiecare întrerupere începe sa curga un nou termen de prescriptie.

Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.

Art. 124

Prescriptia speciala

Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut la art. 122 este depasit cu inca o data.

modificat de

Legea nr. 63/2012

 

Art. 125

Prescriptia executarii pedepsei

Prescriptia înlatura executarea pedepsei principale.

Prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale in cazul:
a) infractiunilor contra pacii si omenirii, indiferent de data ramanerii definitive a hotararii de condamnare;
b) infractiunilor prevazute la art. 174-176 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.

Prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale nici in cazul infractiunilor prevazute la alin. 2 lit. b) pentru care, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii, nu s-a implinit termenul de prescriptie a executarii.

 

modificat de

Legea nr. 27/2012

Art. 126

Termenele de prescriptie a executarii pedepsei

Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:

a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.

Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.

Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a caror activitate nu poate fi suspendata se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata.

Termenul de prescriptie a executarii sanctiunilor cu caracter administrativ prevazute în art. 181si în art. 91 este de un an.

Termenele aratate în alin. 1 si 11 se socotesc de la data când hotarârea de condamnare a ramas definitiva, iar cele aratate în alin. 2 curg de la ramânerea definitiva a hotarârii sau, dupa caz, de la data când poate fi pusa în executare, potrivit legii, ordonanta prin care s-a aplicat sanctiunea.

În cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau, dupa caz, a executarii pedepsei la locul de munca, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva.

Masurile de siguranta nu se prescriu.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 127

Întreruperea cursului prescriptiei executarii

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 126 se întrerupe prin începerea executarii pedepsei sau prin savârsirea din nou a unei infractiuni.

Sustragerea de la executare, dupa începerea executarii pedepsei face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.

Art. 128

Suspendarea cursului prescriptiei

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispozitie legala sau o împrejurare de neprevazut ori de neînlaturat împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 126 este suspendat în cazurile si conditiile prevazute în Codul de procedura penala.

Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art. 129

Termenele de prescriptie pentru minori

Termenele de prescriptie a raspunderii penale si a executarii pedepsei se reduc la jumatate pentru cei care la data savârsirii infractiunii erau minori.

Art. 130

Prescriptia executarii pedepsei care a înlocuit pedeapsa detentiunii pe viata

Executarea pedepsei închisorii, atunci când aceasta înlocuieste pedeapsa detentiunii pe viata, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescriptie curge de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la detentiunea pe viata.

Capitolul III

LIPSA PLÂNGERII PREALABILE SI ÎMPACAREA PARTILOR

Art. 131

Lipsa plângerii prealabile

În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plângeri înlatura raspunderea penala.

Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlatura raspunderea penala.

Fapta care a adus vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plângerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele.

Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savârsirea ei, chiar daca plângerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.

În cazul în care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa, actiunea penala se pune în miscare si din oficiu.

Art. 132

Împacarea partilor

Împacarea partilor în cazurile prevazute de lege înlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila.

Împacarea este personala si produce efecte numai daca intervine pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu împacarea se face numai de reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restrânsa se pot împaca cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege. Împacarea produce efecte si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

Capitolul IV

REABILITAREA

Art. 133

Efectele reabilitarii

Reabilitarea face sa înceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare.

Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia din care infractorul a fost scos în urma condamnarii ori de rechemare în cadrele permanente ale fortelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.

De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta, cu exceptia celei prevazute în art. 112 lit. d).

Art. 134

Reabilitarea de drept

Reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depaseste un an, daca în decurs de 3 ani condamnatul nu a savârsit nicio alta infractiune.

Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca în decurs de 3 ani, de la data la care pedeapsa amenzii sau, dupa caz, pedeapsa complementara, a fost executata sau considerata ca executata si persoana juridica nu a mai savârsit nicio alta infractiune.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 135

Reabilitarea judecatoreasca

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta judecatoreasca:

a) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de un an pâna la 5 ani, dupa trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;

b) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pâna la 10 ani, dupa trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;

c) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;

d) în cazul pedepsei detentiunii pe viata comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei cu închisoare.

Procurorul general poate dispune, în cazuri exceptionale, reducerea termenelor prevazute în acest articol.

Art. 136

Calculul termenului de reabilitare

Termenele prevazute în art. 134 si 135 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Pentru cei condamnati la pedeapsa cu amenda termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata sau executarea ei s-a stins în alt mod.

În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere.

Art. 137

Conditiile reabilitarii judecatoresti

Cererea de reabilitare judecatoreasca se admite daca cel condamnat întruneste urmatoarele conditii:

a) nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevazut în art. 135;

b) îsi are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum si în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca;

c) a avut o buna conduita;

d) a achitat în întregime cheltuielile de judecata si despagubirile civile la plata carora a fost obligat, afara de cazul când partea vatamata a renuntat la despagubiri, sau când instanta constata ca cel condamnat si-a îndeplinit în mod regulat obligatiile privitoare la dispozitiile civile din hotarârea de condamnare.

Când instanta constata ca nu este îndeplinita conditia de la lit. d), dar aceasta nu se datoreste relei-vointe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

Art. 138

Reînnoirea cererii de reabilitare

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decât dupa un termen de 3 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupa un termen de 2 ani în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani si dupa un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.

Conditiile aratate în art. 137 trebuie sa fie îndeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

Când respingerea cererii se bazeaza pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoita potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.

Art. 139

Anularea reabilitarii

Reabilitarea judecatoreasca va fi anulata când dupa acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care daca ar fi fost cunoscuta, ducea la respingerea cererii de reabilitare.

TITLUL VIII

ÎNTELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALA

Art. 140

Dispozitii generale

Ori de câte ori legea penala foloseste un termen sau o expresie din cele aratate în prezentul titlu, întelesul acestora este cel prevazut în articolele urmatoare, afara de cazul când legea penala dispune altfel.

Art. 141

Legea penala

Prin „lege penala“ se întelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa în legi sau decrete.

Art. 1411

Pedeapsa prevazuta de lege

Prin pedeapsa prevazuta de lege se întelege pedeapsa prevazuta în textul de lege care incrimineaza fapta savârsita în forma consumata, fara luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 142

Teritoriul

Prin termenul „teritoriu“ din expresiile „teritoriul României“ si „teritoriul tarii“ se întelege întinderea de pamânt si apele cuprinse între frontiere, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian ale acesteia.

Art. 143

Infractiune savârsita pe teritoriul tarii

Prin „infractiune savârsita pe teritoriul tarii“ se întelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat în art. 142 sau pe o nava ori o aeronava româna.

Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul tarii si atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava româna s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii.

Art. 144

Savârsirea unei infractiuni

Prin „savârsirea unei infractiuni“ sau „comiterea unei infractiuni“ se întelege savârsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Art. 145

Public

Prin termenul „public“ se întelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Art. 146

Consecinte deosebit de grave

Prin consecinte deosebit de grave se întelege o paguba materiala mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Art. 147

Functionar public si functionar

Prin „functionar public“ se întelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145.

Prin „functionar“ se întelege persoana mentionata în alin. 1, precum si orice salariat care exercita o însarcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevazute în acel alineat.

Art. 148

Abrogat.

Art. 149

Rude apropiate

„Rude apropiate“ sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.

Dispozitiile din legea penala privitoare la rude apropiate, în limitele prevazute de alineatul precedent, se aplica în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cât si descendentilor acesteia si în raport cu rudele firesti, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cât si descendentilor acestuia si în raport cu rudele înfietorului.

Art. 1491

Membru de familie

Prin membru de familie se întelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste împreuna cu faptuitorul.

modificat de

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 150

Secrete de stat si înscrisuri oficiale

„Secrete de stat“ sunt documentele si datele care prezinta în mod vadit acest caracter, precum si cele declarate sau calificate astfel prin hotarâre a Guvernului.

„Înscris oficial“ este orice înscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea unitati.

Art. 151

Arme

„Arme“ sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozitii legale.

Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost întrebuintate pentru atac.

Art. 152

Fapta savârsita în public

Fapta se considera savârsita „în public“ atunci când a fost comisa:

a) într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;

b) în orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;

c) în loc neaccesibil publicului, cu intentia însa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;

e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.

Art. 153

Timp de razboi

„Timp de razboi“ este intervalul de timp de la data declararii mobilizarii sau de la începerea operatiilor de razboi pâna la data trecerii armatei la starea de pace.

Art. 154

Calculul timpului

La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore si saptamâna de 7 zile. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzatoare datei de la care au început sa curga.

PARTEA SPECIALA

TITLUL I

INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI

Art. 155

Tradarea

Fapta cetateanului român sau a persoanei fara cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului român, de a intra în legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de înlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase împotriva sigurantei statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 156

Tradarea prin ajutarea inamicului

Fapta cetateanului român sau a persoanei fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de razboi:

a) preda teritorii, orase, pozitii de aparare, depozite ori instalatii ale fortelor armate române sau care servesc apararii;

b) preda nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtarii razboiului;

c) procura dusmanului oameni, valori si materiale de orice fel;

d) trece de partea inamicului sau efectueaza alte actiuni care sunt de natura sa favorizeze activitatea dusmanului ori sa slabeasca puterea de lupta a fortelor armate române sau a armatelor aliate,

se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza cetateanul român sau persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de razboi, lupta sau face parte din formatii de lupta împotriva statului român sau a aliatilor sai.

Art. 157

Tradarea prin transmitere de secrete

Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, precum si procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori detinerea de asemenea documente de catre acei care nu au calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, savârsite de un cetatean român sau de o persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului roman, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Aceleasi fapte, daca privesc alte documente sau date care prin caracterul si importanta lor fac ca fapta savârsita sa pericliteze siguranta statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 158

Actiunile dusmanoase contra statului

Faptele prevazute în art. 155 si în art. 156, savârsite de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 159

Spionajul

Faptele prevazute în art. 157, savârsite de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 160

Atentatul care pune în pericol siguranta statului

Atentatul savârsit contra vietii, integritatii corporale ori sanatatii unei persoane care îndeplineste o activitate importanta de stat sau alta activitate publica importanta, în împrejurari care fac ca fapta sa puna în pericol siguranta statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 161

Atentatul contra unei colectivitati

Atentatul savârsit contra unei colectivitati prin otraviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa slabeasca puterea de stat, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 162

Subminarea puterii de stat

Actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de stat se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Orice alte actiuni violente savârsite de mai multe persoane împreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 163

Actele de diversiune

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalatiilor industriale, masinilor, cailor de comunicatie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicatie, constructiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, daca fapta este de natura sa aduca în orice mod atingere sigurantei statului, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 164

Abrogat.

Art. 165

Subminarea economiei nationale

Fapta de a folosi o unitate din cele la care se refera art. 145, ori de a împiedica activitatea normala a acesteia, daca fapta este de natura sa submineze economia nationala, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Daca fapta prevazuta în alineatul precedent a produs pagube importante economiei nationale, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 166

Propaganda în favoarea statului totalitar

Propaganda în vederea instaurarii unui stat totalitar, savârsita prin orice mijloace, în public, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

Propaganda consta în raspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, conceptii sau doctrine cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti.

Art. 1661

Actiuni împotriva ordinii constitutionale

Întreprinderea oricarei actiuni pentru schimbarea prin actiuni ilegale si prin violenta a ordinii constitutionale sau a caracterului national, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului român se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 167

Complotul

Initierea sau constituirea unei asociatii sau grupari în scopul savârsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 155–163, 165 si 1661, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asociatii sau grupari se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sanctiunea prevazuta de lege pentru cea mai grava dintre infractiunile care intra în scopul asociatiei sau gruparii.

Daca faptele prevazute în alin. 1 au fost urmate de savârsirea unei infractiuni, se aplica regulile de la concursul de infractiuni.

Nu se pedepseste persoana care, savârsind fapta prevazuta în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperita.

Art. 168

Compromiterea unor interese de stat

Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere straina, daca fapta este de natura a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 1681

Comunicarea de informatii false

Comunicarea sau raspândirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, daca prin aceasta se pune în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 169

Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului

Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa puna în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la 7 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, daca fapta este de natura sa puna în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Cu pedeapsa prevazuta în alin. 2 se sanctioneaza detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgarii, daca fapta este de natura sa puna în pericol siguranta statului.

Daca faptele prevazute în alineatele precedente sunt savârsite de orice alta persoana, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

Art. 170

Nedenuntarea

Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 155–163, 165, 1661 si 167 se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Omisiunea de a denunta, savârsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste.

Nu se pedepseste persoana care mai înainte de a se fi început urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a început urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit arestarea acestora.

Art. 171

Infractiuni contra reprezentantului unui stat strain

Infractiunile contra vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii, savârsite împotriva reprezentantului unui stat strain, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita, al carei maxim se sporeste cu 2 ani.

Actiunea penala se pune în miscare la dorinta exprimata de guvernul strain.

Art. 172

Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei

Participantul la infractiunile prevazute în prezentul titlu nu se pedepseste, daca denunta în timp util savârsirea infractiunii, astfel ca sa fie împiedicata consumarea ei, sau daca împiedica el însusi consumarea infractiunii si apoi o denunta.

Participantul care, dupa ce urmarirea penala a început ori infractorii au fost descoperiti, înlesneste arestarea acestora, se sanctioneaza cu o pedeapsa ale carei limite se reduc la jumatate.

Art. 173

Sanctionarea tentativei, tainuirii si favorizarii

Tentativa infractiunilor prevazute în prezentul titlu se pedepseste.

Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în vederea comiterii infractiunilor prevazute în art. 156, 157, 159–163, 165, 166, 1661 si art. 158 raportat la infractiunea de tradare prin ajutarea inamicului.

Tainuirea si favorizarea privitoare la infractiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.span>

Pedeapsa aplicata tainuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.

Tainuirea si favorizarea savârsite de sot sau de o ruda apropiata în cazul infractiunilor prevazute în art. 155–163, 165, 1661 si 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevazute în alin. 3 se reduc la jumatate, iar în cazul celorlalte infractiuni tainuirea si favorizarea nu se pedepsesc.

TITLUL II

INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI

Capitolul I

INFRACTIUNI CONTRA VIETII, INTEGRITATII CORPORALE SI SANATATII

Sectiunea I

Omuciderea

Art. 174

Omorul

Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 175

Omorul calificat

Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) asupra sotului sau unei rude apropiate;

d) profitând de starea de neputinta a victimei de a se apara;

e) prin mijloace ce pun în pericol viata mai multor persoane;

f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;

h) pentru a înlesni sau a ascunde savârsirea altei infractiuni;

i) în public,

se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 176

Omorul deosebit de grav

Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari:

a) prin cruzimi;

b) asupra a doua sau mai multor persoane;

c) de catre o persoana care a mai savârsit un omor;

d) pentru a savârsi sau a ascunde savârsirea unei tâlharii sau piraterii;

e) asupra unei femei gravide;

f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

g) de catre un judecator sau procuror, politist, jandarm sau militar, în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 177

Pruncuciderea

Uciderea copilului nou-nascut, savârsita imediat dupa nastere de catre mama aflata într-o stare de tulburare pricinuita de nastere, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 178

Uciderea din culpa

Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când uciderea din culpa a unei persoane este savârsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta savârsita din culpa, de orice alta persoana în exercitiul profesiei sau meseriei si care se afla în stare de ebrietate.

Daca prin fapta savârsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevazute în alineatele precedente se poate adauga un spor pâna la 3 ani.

Art. 179

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când fapta prevazuta în alineatul precedent s-a savârsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Sectiunea II

Lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii

Art. 180

Lovirea sau alte violente

Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Faptele prevazute la alin. 1 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Faptele prevazute la alin. 2 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 11 si 21actiunea penala se pune în miscare si din oficiu.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

modificat de

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 181

Vatamarea corporala

Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevazuta la alin. 1 savârsita asupra membrilor familiei se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 11 actiunea penala se pune în miscare si din oficiu.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

modificat de

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 182

Vatamarea corporala grava

Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Daca fapta a produs vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vietii persoane i, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.

Când fapta a fost savârsita în scopul producerii consecintelor prevazute la alin. 1 si 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Tentativa faptei prevazute în alin. 3 se pedepseste.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 183

Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

Daca vreuna dintre faptele prevazute în art. 180–182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 184

Vatamarea corporala din culpa

Fapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 21, care a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181, savârsite din culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Daca fapta a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Când savârsirea faptei prevazute în alin. 1 este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Fapta prevazuta în alin. 2 daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere aratate în alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Daca faptele prevazute la alin. 3 si 4 sunt savârsite de catre o persoana care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, si închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.

Pentru faptele prevazute în alin. 1 si 3, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Pentru faptele prevazute la alin. 2 si 4, împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010;

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Sectiunea III

Avortul

Art. 185

Provocarea ilegala a avortului

Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:

a) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate;

c) daca vârsta sarcinii a depasit patrusprezece saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca prin faptele prevazute în alin. 1 si 2 s-a cauzat femeii însarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul când fapta prevazuta în alin. 2 si 3 a fost savârsita de medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).

Tentativa se pedepseste.

Nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuata de medic:

a) daca întreruperea cursului sarcinii era necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii însarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi înlaturat altfel;

b) în cazul prevazut în alin. 1 lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale;

c) în cazul prevazut în alin. 2, când femeia însarcinata s-a aflat în imposibilitate de a-si exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 186

Abrogat.

Art. 187

Abrogat.

Art. 188

Abrogat.

Capitolul II

INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI

Art. 189

Lipsirea de libertate în mod ilegal

Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În cazul în care fapta este savârsita prin simularea de calitati oficiale, prin rapire, de o persoana înarmata, de doua sau mai multe persoane împreuna sau daca în schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum si în cazul în care victima este minora sau este supusa unor suferinte ori sanatatea sau viata îi este pusa în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sanctioneaza si lipsirea de libertate a unei persoane savârsita în scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei.

Daca pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa îndeplineasca sau sa nu îndeplineasca un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

Daca faptele prevazute la alin. 1–4 se savârsesc de catre o persoana care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 si 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Tentativa faptelor prevazute la alin. 1–4 se pedepseste.

Constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri în vederea comiterii faptei prevazute la alin. 4.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 190

Sclavia

Punerea sau tinerea unei persoane în stare de sclavie, precum si traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 191

Supunerea la munca fortata sau obligatorie

Fapta de a supune o persoana, în alte cazuri decât cele prevazute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci contra vointei sale sau la o munca obligatorie, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 192

Violarea de domiciliu

Patrunderea fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

În cazul în care fapta se savârseste de o persoana înarmata, de doua sau mai multe persoane împreuna, în timpul noptii sau prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Pentru fapta prevazuta în alin. 1, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 193

Amenintarea

Fapta de a ameninta o persoana cu savârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare îndreptate împotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa o alarmeze, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 194

Santajul

Constrângerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.span>

Când constrângerea consta în amenintarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 195

Violarea secretului corespondentei

Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente, precum si divulgarea continutului unei corespondente, chiar atunci când a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar în cazul în care faptuitorul a luat cunostinta de acesta din greseala sau din întâmplare.

Daca faptele prevazute la alin. 1 si 2 au fost savârsite de un functionar care are obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

modificat de

Lege nr. 337/2007 – pentru completarea art. 195 din Codul penal din 3 decembrie 2007, M. Of. 841/2007;

Art. 196

Divulgarea secretului profesional

Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost încredintate, sau de care a luat cunostinta în virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Capitolul III

INFRACTIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALA

Art. 197

Violul

Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, daca:

a) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna;

b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul faptuitorului;

b1) victima este membru al familiei;

c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.

Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 143/2002 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal si unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale din 24 octombrie 2002, M. Of. 804/2002;

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 198

Actul sexual cu un minor

Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex între 15–18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca faptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia.

Daca actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre faptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute în alin. 1–3 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

Când fapta prevazuta în alin. 1 a fost savârsita în împrejurarile prevazute în art. 197 alin. 2 lit. b) ori daca faptele prevazute în alin. 1–4 au avut urmarile prevazute în art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 143/2002 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal si unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale din 24 octombrie 2002, M. Of. 804/2002;

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 199

Seductia

Fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 200

Relatiile sexuale între persoane de acelasi sex

Abrogat.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Art. 201.

Perversiunea sexuala

Actele de perversiune sexuala savârsite în public sau daca au produs scandal public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si actele de perversiune sexuala cu o persoana între 15–18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca faptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia.

Daca actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre faptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute în alin. 2, 3 si 31 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 143/2002 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal si unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale din 24 octombrie 2002, M. Of. 804/2002;

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Art. 202

Coruptia sexuala

Actele cu caracter obscen savârsite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când actele prevazute în alin. 1 se savârsesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani.

Ademenirea unei persoane în vederea savârsirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelasi sex se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 143/2002 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal si unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale din 24 octombrie 2002, M. Of. 804/2002;

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 203

Incestul

Raportul sexual între rude în linie directa sau între frati si surori se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 2031

Hartuirea sexuala

Hartuirea unei persoane prin amenintare sau constrângere, în scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, de catre o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i-o confera functia îndeplinita la locul de munca se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Art. 204

Sanctionarea tentativei

Tentativa infractiunilor prevazute în art. 197, 198 si 201–203 se pedepseste.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 89/2001 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala din 21 iunie 2001, M. Of. 338/2001;

Capitolul IV

INFRACTIUNI CONTRA DEMNITATII

Art. 205

Insulta

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002;

Art. 206

Calomnia

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002;

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002;

Art. 207span>

Proba veritatii

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

TITLUL III

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Art. 208

Furtul

Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la unu la 12 ani.

Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine în întregime sau în parte faptuitorului, dar în momentul savârsirii acel bun se gasea în posesia sau detinerea legitima a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în conditiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

Art. 209

Furtul calificat

Furtul savârsit în urmatoarele împrejurari:

a) de doua sau mai multe persoane împreuna;

b) de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcotica;

c) de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara;

e) într-un loc public;

f) într-un mijloc de transport în comun;

g) în timpul noptii;

h) în timpul unei calamitati;

i) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase,

se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.

Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:

„a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;

b) componente ale sistemelor de irigatii;

c) componente ale retelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însusirea carora se pune în pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul prevazut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativa si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat în zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 10/2001 – pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 271/2000 privind regimul activitatilor de transport, comercializare si recuperare a titeiului, gazolinei, condensatului si etanului lichid si stabilirea regimului de urmarire si judecare în procedura urgenta a unor fapte penale din 11 ianuarie 2001, M. Of. 62/2001;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Ordonanta de urgenta nr. 10/2001 – pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 271/2000 privind regimul activitatilor de transport, comercializare si recuperare a titeiului, gazolinei, condensatului si etanului lichid si stabilirea regimului de urmarire si judecare în procedura urgenta a unor fapte penale din 11 ianuarie 2001, M. Of. 62/2001;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000;

Art. 210

Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabila

Furtul savârsit între soti ori între rude apropiate, sau de catre un minor în paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste împreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, se urmareste numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 211

Tâlharia

Furtul savârsit prin întrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari:

a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

b) în timpul noptii;

c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, daca tâlharia a fost savârsita:

a) de doua sau mai multe persoane împreuna;

b) de o persoana având asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta;

c) într-o locuinta sau în dependinte ale acesteia;

d) în timpul unei calamitati;

e) a avut vreuna din urmarile aratate în art. 182.

Tâlharia care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 212

Pirateria

Jefuirea prin acte de violenta savârsite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se gasesc pe acea nava ori împotriva altei nave, daca navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Daca pirateria a avut vreuna dintre urmarile aratate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pirateria care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzator si când infractiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau între aeronave si nave.

Art. 213

Abuzul de încredere

Însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 214

Gestiunea frauduloasa

Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Gestiunea frauduloasa savârsita în scopul de a dobândi un folos material se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 215

Înselaciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înselaciunea savârsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plati înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul aratat în alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alin. 2.

Înselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 2151

Delapidarea

Însusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 216em>

Însusirea bunului gasit

Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si însusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare în posesia faptuitorului.

Art. 217

Distrugerea

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun apartinând altuia sau împiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum si înlaturarea masurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 ani sau cu amenda.

În cazul în care bunul are deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani.

Daca distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare se savârseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Dispozitiile prevazute în alin. 2, 3 si 4 se aplica chiar daca bunul apartine faptuitorului.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 218

Distrugerea calificata

Daca faptele prevazute în art. 217 au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar daca au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori sanatatii mai multor persoane.

Art. 219

Distrugerea din culpa

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului, în cazul în care fapta este savârsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza distrugerea ori degradarea din culpa a unei conducte petroliere sau de gaze, a unei retele electrice, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa, daca a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuintare a acestora.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului, în cazul în care a avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 6 ani, iar daca a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Când dezastrul ori consecintele deosebit de grave s-au produs ca urmare a parasirii postului sau a savârsirii oricarei alte fapte de catre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de catre personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 198/2008 – privind modificarea si completarea Codului penal din 4 decembrie 2008, M. Of. 824/2008;

Art. 220

Tulburarea de posesie

Ocuparea, în întregime sau în parte, fara drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fara consimtamântul acestuia sau fara aprobare prealabila primita în conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Daca fapta prevazuta în alin. 1 se savârseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste de doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

modificat de

Lege nr. 247/2005 – privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente din 19 iulie 2005, M. Of. 653/2005;

Art. 221

Tainuirea

Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificarii acestuia, cunoscând ca bunul provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit.

Tainuirea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

Art. 222

Sanctionarea tentativei

Tentativa infractiunilor prevazute în art. 208–212, 215, 2151, 217 si 218 se pedepseste.

TITLUL IV

INFRACTIUNI CONTRA AVUTULUI OBSTESC

Art. 223

Abrogat

Art. 224

Abrogat

Art. 225

Abrogat

Art. 226

Abrogat

Art. 227

Abrogat

Art. 228

Abrogat

Art. 229

Abrogat

Art. 230

Abrogat

Art. 231

Abrogat

Art. 232

Abrogat

Art. 233

Abrogat

Art. 234

Abrogat

Art. 235

Abrogat

TITLUL V

INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

Art. 236

Ofensa adusa unor însemne

Orice manifestare prin care se exprima dispret pentru însemnele României se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Manifestarea prin care se exprima dispret pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritatile se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

Art. 2361

Defaimarea tarii sau a natiunii

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 237

Abrogat.

Art. 238

Ofensa adusa autoritatii

Abrogat.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002;

Art. 239

Ultrajul

Amenintarea savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Lovirea sau orice acte de violenta, savârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Vatamarea corporala, savârsita împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vatamarea corporala grava, savârsita împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 198/2008 – privind modificarea si completarea Codului penal din 4 decembrie 2008, M. Of. 824/2008;

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002;

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002;

Art. 2391

Cazuri speciale de pedepsire

În cazul infractiunilor prevazute de art. 180–183, art. 189 si art. 193, savârsite împotriva sotului sau a unei rude apropiate a uneia dintre persoanele prevazute în art. 239 alin. 5, în scop de intimidare sau de razbunare în legatura cu exercitarea de catre aceste persoane a atributiilor de serviciu, limitele pedepsei se majoreaza cu jumatate.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 198/2008 – privind modificarea si completarea Codului penal din 4 decembrie 2008, M. Of. 824/2008;

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002;

Art. 240

Uzurparea de calitati oficiale

Folosirea fara drept a unei calitati oficiale, însotita sau urmata de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 241

Portul nelegal de decoratii sau semne distinctive

Purtarea, fara drept, de decoratii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Purtarea, fara drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Daca fapta prevazuta în alineatul precedent se savârseste în timp de razboi, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 242

Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în pastrarea ori în detinerea unui organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Distrugerea din culpa a vreunuia dintre înscrisurile prevazute în alineatul precedent, care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 sunt savârsite de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, maximul pedepselor prevazute în aceste alineate se majoreaza cu un an.

Tentativa infractiunii prevazute în alin. 1 se pedepseste.

Art. 243

Ruperea de sigilii

Înlaturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

Daca fapta a fost savârsita de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Art. 244

Sustragerea de sub sechestru

Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

Daca fapta a fost savârsita de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Art. 245

Abrogat.

TITLUL VI

INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE

Capitolul I

INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGATURA CU SERVICIUL

Art. 246

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 247

Abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi

Îngradirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 248

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 2481

Abuzul în serviciu în forma calificata

Daca faptele prevazute în art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 249

Neglijenta în serviciu

Încalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Fapta prevazuta în alin. 1, daca a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Art. 250

Purtarea abuziva

Întrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de catre un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.

Amenintarea savârsita de catre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Lovirea sau alte acte de violenta savârsite de catre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Vatamarea corporala savârsita de catre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vatamarea corporala grava savârsita de catre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 251

Abrogat.

Art. 252

Neglijenta în pastrarea secretului de stat

Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 253

Abrogat.

Art. 2531

Conflictul de interese

Fapta functionarului public care, în exercitiul atributiilor de serviciu, îndeplineste un act ori participa la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, sotul sau, o ruda ori un afin pâna la gradul II inclusiv, sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de munca în ultimii 5 ani sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de servicii sau foloase de orice natura, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a ocupa o functie publica pe durata maxima.

Dispozitiile alin. 1 nu se aplica în cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 254

Luarea de mita

Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Fapta prevazuta în alin. 1, daca a fost savârsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 255

Darea de mita

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile si scopurile aratate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevazuta în alineatul precedent nu constituie infractiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.

Dispozitiile art. 254 alin. 3 se aplica în mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care Ie-a dat în cazurile aratate în alin. 2 si 3.

Art. 256

Primirea de foloase necuvenite

Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a îndeplinit un act în virtutea functiei sale si la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 257

Traficul de influenta

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savârsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra în atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzator.

Art. 258

Fapte savârsite de alti functionari

Dispozitiile art. 246–250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

În cazul prevazut la alin. 1, pentru faptele prevazute la art. 246, 247 si 250 alin. 1–4, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate, cu exceptia acelora care au fost savârsite de o persoana dintre cele prevazute la art. 147 alin. 1.

modificat de

Lege nr. 58/2008 – pentru completarea art. 258 din Codul penal din 19 martie 2008, M. Of. 228/2008;

Capitolul II

INFRACTIUNI CARE ÎMPIEDICA ÎNFAPTUIREA JUSTITIEI

Art. 259

Denuntarea calomnioasa

Învinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plângere, cu privire la savârsirea unei infractiuni de catre o anume persoana, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Daca cel care a savârsit fapta declara mai înainte de punerea în miscare a actiunii penale fata de persoana în contra careia s-a facut denuntul sau plângerea, ori împotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

Art. 260

Marturia mincinoasa

Fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se pedepseste daca, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronuntat o hotarâre sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul îsi retrage marturia.

Daca retragerea marturiei a intervenit în cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarâre sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Dispozitiile alin. 1–3 se aplica în mod corespunzator si expertului sau interpretului.

Art. 261

Încercarea de a determina marturia mincinoasa

Încercarea de a determina o persoana prin constrângere ori corupere sa dea declaratii mincinoase într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si în cazul în care fapta este savârsita fata de un expert sau de un interpret.

Art. 2611

Împiedicarea participarii în proces

Împiedicarea participarii într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza, a unui martor, expert, interpret sau aparator, savârsita prin violenta, amenintare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a sotului sau a unei rude apropiate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 262

Nedenuntarea unor infractiuni

Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151, 217 alin. 2–4, art. 218 alin. 1 si art. 276 alin. 3 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Fapta prevazuta în alin. 1, savârsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste.

Nu se pedepseste persoana care, mai înainte de a se fi început urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a început urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit arestarea acestora.

Art. 263

Omisiunea sesizarii organelor judiciare

Fapta functionarului public care, luând cunostinta de savârsirea unei infractiuni în legatura cu serviciul în cadrul caruia îsi îndeplineste sarcinile, omite sesizarea de îndata a procurorului sau a organului de urmarire penala, potrivit legii de procedura penala, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Daca fapta este savârsita de catre un functionar public cu atributii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.

Art. 264

Favorizarea infractorului

Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuia sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.

Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.

Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

Art. 265

Omisiunea de a încunostinta organele judiciare

Fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor împrejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise în jude cata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane tinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se pedepseste daca prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligatie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru sotul sau sau pentru o ruda apropiata.

Art. 266

Arestarea nelegala si cercetarea abuziva

Retinerea sau arestarea nelegala, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, în alt mod decât cel prevazut prin dispozitiile legale, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penala ori de judecata, pentru obtinerea de declaratii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente fata de un martor, expert sau interpret.

Art. 267

Supunerea la rele tratamente

Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei masuri de siguranta sau educative, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 2671

Tortura

Fapta prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimtamântul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta la alin. 1 a avut vreuna din urmarile aratate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.

Tentativa se pedepseste.

Nici o împrejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autoritati publice.

Faptele prevazute în alin. 1 nu constituie infractiunea de tortura daca durerea sau suferintele rezulta exclusiv din sanctiuni legale si sunt inerente acestor sanctiuni sau ocazionate de ele.

Art. 268

Represiunea nedreapta

Fapta de a pune în miscare actiunea penala, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, stiind ca este nevinovata, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 269

Evadarea

Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Daca fapta este savârsita prin folosire de violente, de arme sau de alte instrumente ori de catre doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.

Pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fara a se putea depasi maximul general al închisorii.

Tentativa se pedepseste.

Art. 270

Înlesnirea evadarii

Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani, iar daca fapta s-a savârsit de catre o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Înlesnirea evadarii în conditiile art. 269 alin. 2 se pedepseste cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Înlesnirea evadarii unei persoane retinute, arestate sau condamnate pentru o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Înlesnirea evadarii savârsita din culpa, de catre o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Tentativa la faptele prevazute în alin. 1, 2 si 3 se pedepseste.

Art. 271

Nerespectarea hotarârilor judecatoresti

Împotrivirea la executarea unei hotarâri judecatoresti, prin amenintare fata de organul de executare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar daca fapta a fost savârsita prin acte de violenta, pedeapsa este de la unu la 5 ani.

Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste prin amenintare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar daca fapta a fost savârsita prin acte de violenta, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Nerespectarea hotarârilor judecatoresti, prin sustragerea de la executarea masurilor de siguranta prevazute în art. 112 lit. c), d) si g), se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Nerespectarea hotarârilor judecatoresti, prin neexecutarea, cu rea-credinta, a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice, prevazute în art. 714si art. 715alin. 2, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 272

Retinerea sau distrugerea de înscrisuri

Retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-aratate sa ajunga la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare solutionarii unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 2721

Sfidarea organelor judiciare

Întrebuintarea de cuvinte insultatoare ori gesturi obscene sau amenintatoare la adresa integritatii fizice a unui judecator, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penala, de catre o persoana care participa sau asista la o procedura care se desfasoara în fata instantei sau a organului de urmarire penala, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza întrebuintarea de cuvinte insultatoare ori gesturi obscene sau amenintatoare în mod nemijlocit la adresa integritatii fizice a unui judecator, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penala, politist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiei.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 198/2008 – privind modificarea si completarea Codului penal din 4 decembrie 2008, M. Of. 824/2008;

Capitolul III

INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI CIRCULATIEI PE CAILE FERATE

Art. 273

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, din culpa

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, din culpa, de catre angajatii cailor ferate, daca aceasta ar fi putut pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Când fapta prevazuta în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 274

Neîndeplinirea cu stiinta a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa

Neîndeplinirea cu stiinta a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, de catre angajatii cailor ferate, daca aceasta ar putea pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Daca îndeplinirea defectuoasa sau neîndeplinirea cu stiinta aratata în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 275

Parasirea postului si prezenta la serviciu în stare de ebrietate

Parasirea postului, în orice mod si sub orice forma, de angajatii care asigura direct siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate, daca prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza exercitarea atributiilor de serviciu în stare de ebrietate de catre angajatii care asigura direct siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate.

Când prin faptele prevazute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 276

Distrugerea si semnalizarea falsa

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a liniei ferate sau a instalatiilor de cale ferata, ori asezarea de obstacole pe linia ferata, daca prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta mijloacelor de transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza savârsirea de acte de semnalizare falsa sau savârsirea oricaror alte acte de natura a induce în eroare personalul cailor ferate în timpul executarii serviciului, daca aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofa de cale ferata.

În cazul când faptele prevazute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca au produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Savârsirea din culpa a faptelor aratate în alin. 1, 2 si 3 se pedepseste în cazul alin. 1 si 2 cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani daca s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, si închisoare de la 10 la 15 ani daca s-a produs o catastrofa de cale ferata.

Daca vreuna dintre faptele prevazute în acest articol este savârsita de catre un angajat al cailor ferate, la maximul pedepsei prevazute pentru fapta comisa se poate adauga un spor pâna la 2 ani, fara a se putea depasi maximul general al pedepsei.

Tentativa la faptele prevazute în alin. 1–3 se pedepseste.

Art. 277

Accidentul si catastrofa de cale ferata

Accidentul de cale ferata consta în distrugerea sau degradarea importanta adusa materialului rulant de cale sau altor instalatii feroviare în cursul circulatiei sau manevrei mijloacelor de transport ale cailor ferate.

Catastrofa de cale ferata consta în deraierea, rasturnarea sau prabusirea unui mijloc de transport al cailor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum si în ciocnirea a doua mijloace de transport ale cailor ferate sau a unui mijloc de transport al cailor ferate cu un alt vehicul, daca s-au produs urmari deosebit de grave prin moartea sau vatamarea integritatii corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale cailor ferate, a instalatiilor de cale ferata sau a marfurilor încredintate pentru transport.

Art. 278

Punerea în miscare a actiunii penale

Actiunea penala pentru faptele prevazute în art. 273 alin. 1, art. 274 alin. 1 si art. 275 alin. 1 si 2 se pune în miscare numai la sesizarea organelor competente ale cailor ferate.

Capitolul IV

INFRACTIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE

Art. 279

Nerespectarea regimului armelor si munitiilor

Detinerea, portul, confectionarea, transportul, precum si orice operatie privind circulatia armelor si munitiilor sau functionarea atelierelor de reparat arme, fara drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si nedepunerea armei sau a munitiei în termenul fixat de lege la organul competent, de catre cel caruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilitatii permisului.

Se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) detinerea, înstrainarea sau portul, fara drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum si a munitiei pentru astfel de arme;

b) detinerea, înstrainarea sau portul, fara drept, a mai multor arme cu exceptia celor prevazute la alit. a), precum si a armelor de panoplie, ori munitiei respective în cantitati mari.

Portul de arme, fara drept, în localul unitatilor de stat sau al altor unitati la care se refera art. 145, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Tentativa se pedepseste.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 2791

Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive

Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrainarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum si orice alte operatiuni privind circulatia acestora, fara drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute în alin. 1 au produs pericol public, au avut vreuna dintre urmarile aratate în art. 181 sau 182 ori au cauzat o paguba materiala, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute în alin. 3 au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmarile aratate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul în care faptele prevazute în alin. 1 si 3 au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Amenintarea, adresata unui stat, unei organizatii internationale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unor persoane ori pagube materiale, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Daca fapta prevazuta în alin. 6 este conditionata de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin amenintare, sub orice forma, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare sau alte materii radioactive, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 280

Nerespectarea regimului materiilor explozive

Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operatiuni privind aceste materii fara drept se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Când faptele prevazute în alin. 1 si 2 privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea de exploziv este însotita de materiale de initiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Faptele prevazute în alin. 1 si 2, daca au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmarile aratate în art. 181 sau 182, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta prevazuta în alin. 1, daca a cauzat o paguba materiala.

În cazul în care faptele prevazute în alineatele precedente au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Amenintarea, adresata unui stat, unei organizatii internationale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materiilor explozive în scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unor persoane ori pagube materiale se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Fapta de amenintare cu folosirea materiilor explozive, savârsita în conditiile aratate în art. 2791alin. 7, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în acel alineat.

Tentativa se pedepseste.

Art. 2801

Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

Înstrainarea, ascunderea sau orice alta fapta prin care se pricinuieste pierderea pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic national a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Daca pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevazut în alineatul precedent a fost pricinuita prin savârsirea unei fapte care constituie prin ea însasi o alta infractiune, pedeapsa este cea prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, al carei maxim se majoreaza cu 3 ani.

Fapta prevazuta în alin. 1 nu se pedepseste, iar în cazul faptelor prevazute în alin. 2 pedeapsa nu se majoreaza, daca înainte ca hotarârea sa fi ramas definitiva, faptuitorul înlatura rezultatul infractiunii facând ca bunul sa reintre în acel patrimoniu sau fond.

Art. 281

Exercitarea fara drept a unei profesii

Exercitarea fara drept a unei profesii sau a oricarei alte activitati pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, daca legea speciala prevede ca savârsirea unor astfel de fapte se sanctioneaza potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

Art. 2811

Nerespectarea regimului transportului rutier public

Efectuarea transportului rutier public fara licenta de transport, fara licenta de executie pentru vehicul sau fara licenta de executie pentru traseu, dupa caz, ori cu licente cu valabilitatea expirata se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau amenda.

Persoana care dispune efectuarea transportului rutier public în conditiile prevazute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amenda.

Eliberarea, cu stiinta, a unei licente de transport rutier public, a unei licente de executie pentru vehicul sau a unei licente de executie pentru traseu, fara respectarea legii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 109/2004 – pentru completarea Codului penal din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1115/2004;

Ordonanta de urgenta nr. 109/2004 – pentru completarea Codului penal din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1115/2004;

TITLUL VII

INFRACTIUNI DE FALS

Capitolul I

FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI

Art. 282

Falsificarea de monede sau de alte valori

Falsificarea de moneda metalica, moneda de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea platilor, emise de institutia bancara ori de alte institutii de credit competente, sau falsificarea oricaror alte titluri ori valori asemanatoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea în circulatie, în orice mod, a valorilor falsificate aratate în alineatul precedent, sau detinerea lor în vederea punerii în circulatie.

Daca faptele prevazute în alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca au cauzat o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 283

Falsificarea de timbre, marci sau de bilete de transport

Falsificarea de timbre, marci postale, plicuri postale, carti postale, bilete ori foi de calatorie sau transport, cupoane raspuns international, ori punerea în circulatie a unor astfel de valori falsificate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 284

Falsificarea de valori straine

Dispozitiile cuprinse în acest capitol se aplica si în cazul când infractiunea priveste monede sau timbre ale altor state ori alte valori straine.

Art. 285

Detinerea de instrumente în vederea falsificarii de valori

Fabricarea ori detinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282–284 se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 2851

Sanctionarea persoanei juridice

Daca una dintre faptele prevazute în art. 282–285 a fost savârsita de o persoana juridica, pe lânga pedeapsa amenzii se aplica si pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice sau a suspendarii activitatii ori a uneia dintre activitatile persoanei juridice, dupa caz.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Capitolul II

FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE

Art. 286

Falsificarea instrumentelor oficiale

Falsificarea unui sigiliu, unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc unitatile la care se refera art. 145 se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 287

Folosirea instrumentelor oficiale false

Folosirea instrumentelor false aratate în art. 286 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Folosirea fara drept a unui sigiliu ori a unei stampile cu stema tarii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Capitolul III

FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

Art. 288

Falsul material în înscrisuri oficiale

Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Falsul prevazut în alineatul precedent, savârsit de un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice.

Tentativa se pedepseste.

Art. 289

Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de catre un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau împrejurari, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 290

Falsul în înscrisuri sub semnatura privata

Falsificarea unui înscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate în art. 288, daca faptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteaza altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Tentativa se pedepseste.

Art. 291

Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscând ca este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda când înscrisul este sub semnatura privata.

Art. 292

Falsul în declaratii

Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 293

Falsul privind identitatea

Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine în eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza încredintarea unui înscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fara drept.

Art. 294

Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii

Folosirea fara drept a emblemei sau denumirii de „Crucea Rosie“ ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum si folosirea oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie o imitatie a vreunei asemenea embleme ori denumiri, daca fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

Daca fapta se savârseste în timp de razboi, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

TITLUL VIII

INFRACTIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITATI ECONOMICE

Art. 295

Specula

Savârsirea uneia dintre urmatoarele fapte:

a) cumpararea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispozitiilor legale nu pot face obiectul comertului particular;

b) cumpararea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea revânzarii, daca ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozitiilor legale, obiectul comertului particular;

c)Abrogat;

d)Abrogat,

se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 296

Înselaciunea la masuratoare

Înselarea prin folosirea unui instrument de masurat inexact ori prin folosirea frauduloasa a unui instrument de masurat exact se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 297

Înselaciunea cu privire la calitatea marfurilor

Falsificarea ori substituirea de marfuri sau orice alte produse, precum si expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând ca sunt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 7 ani.

Daca marfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vatamatoare sanatatii, sunt aplicabile dispozitiile art. 313.

Tentativa se pedepseste.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 93/2002 – pentru modificarea si completarea Codului penal din 20 iunie 2002, M. Of. 453/2002;

Art. 298

Divulgarea secretului economic

Divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa produca pagube, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta în alineatul precedent este savârsita de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Art. 299

Contrafacerea obiectului unei inventii

Contrafacerea sau folosirea, fara drept, a obiectului unei inventii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 300

Punerea în circulatie a produselor contrafacute

Punerea în circulatie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fara drept a obiectului unei inventii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 301

Concurenta neloiala

Fabricarea ori punerea în circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse în circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Art. 302

Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export

Efectuarea, fara autorizatie, a oricaror acte sau fapte care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 3021

Deturnarea de fonduri

Schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale, fara respectarea prevederilor legale, daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii economico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori unei institutii de stat sau unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Daca fapta prevazuta la alin. 1 a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 3022

Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri

Efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice natura sau de alte marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul înconjurator, precum si introducerea, în orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii, fara respectarea dispozitiilor legale, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Daca faptele prevazute în alineatul precedent au pus în pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna din urmarile aratate în art. 182 ori au cauzat o paguba materiala importanta, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

TITLUL IX

INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALA

Capitolul I

INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI

Art. 303

Bigamia

Încheierea unei noi casatorii de catre o persoana casatorita se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Persoana necasatorita care se casatoreste cu o persoana pe care o stie casatorita se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Faptele prevazute în prezentul articol nu se sanctioneaza daca prima sau cea de-a doua casatorie este declarata nula pentru alt motiv decât bigamia.

Art. 304

Adulterul

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 305

Abandonul de familie

Savârsirea de catre persoana care are obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:

a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;

b) neîndeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de întretinere prevazute de lege;

c) neplata cu rea-credinta, timp de doua luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca,

se pedepseste, în cazurile prevazute la lit. a) si b), cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda, iar în cazul prevazut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Daca partile nu s-au împacat, dar în cursul judecatii inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta, în cazul când stabileste vinovatia, pronunta împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 81.

Revocarea suspendarii conditionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul savârseste din nou infractiunea de abandon de familie.

modificat de

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 306

Relele tratamente aplicate minorului

Punerea în primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de catre orice persoana careia minorul i-a fost încredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 143/2002 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal si unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale din 24 octombrie 2002, M. Of. 804/2002;

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 307

Nerespectarea masurilor privind încredintarea minorului

Retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamântul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei careia i s-a încredintat minorul prin hotarâre judecatoreasca, spre crestere si educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Capitolul II

INFRACTIUNI CONTRA SANATATII PUBLICE

Art. 308

Zadarnicirea combaterii bolilor

Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, daca a avut ca urmare raspândirea unei asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Art. 309

Contaminarea venerica si transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit

Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relatii sexuale între persoane de acelasi sex sau prin acte de perversiune sexuala, de catre o persoana care stie ca sufera de o astfel de boala, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA – de catre o persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Instanta de judecata va dispune masura de siguranta a obligarii la tratament medical.

Art. 3091

Sustragerea de la tratament medical

Sustragerea de la executarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, în cazul infractiunii de contaminare venerica, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

Art. 310

Raspândirea bolilor la animale sau plante

Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a daunatorilor, daca a avut ca urmare raspândirea unei asemenea boli ori a daunatorilor sau alte urmari grave, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 311

Infectarea apei

Infectarea prin orice mijloace a surselor si retelelor de apa, daca este daunatoare sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 312

Traficul de stupefiante

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 143/2000 – privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri din 26 iulie 2000, M. Of. 362/2000;

Art. 313

Falsificarea de alimente sau alte produse

Prepararea de alimente ori bauturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vatamatoare sanatatii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau bauturi, cunoscând ca sunt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza falsificarea sau substituirea altor marfuri sau produse, daca prin falsificare sau substituire acestea au devenit vatamatoare sanatatii.

Punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din taieri de animale sustrase controlului veterinar, daca a avut ca urmare îmbolnavirea unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar daca a avut ca urmare moartea, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Daca prin faptele prevazute în alin. 1 sau 2 s-au produs vatamari uneia sau mai multor persoane care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca necesita îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul în care prin faptele prevazute în alin. 1 sau 2 s-au produs vatamari uneia sau mai multor persoane care necesita pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale ori vreuna din consecintele prevazute în art. 182 alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca a avut ca urmare moartea, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa infractiunilor prevazute la alin. 1 si 2 se pedepseste.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 93/2002 – pentru modificarea si completarea Codului penal din 20 iunie 2002, M. Of. 453/2002;

Capitolul III

INFRACTIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR ÎN PRIMEJDIE

Art. 314

Punerea în primejdie a unei persoane în neputinta de a se îngriji

Parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se îngriji, de catre acela care o are sub paza sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani.

Este aparata de pedeapsa persoana care, dupa savârsirea faptei, îsi reia de buna-voie îndatoririle.

modificat de

Lege nr. 197/2000 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, M. Of. 568/2000;

Art. 315

Lasarea fara ajutor

Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înstiinta autoritatea, de catre cel care a gasit o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este în primejdie si care este lipsita de putinta de a se salva, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

Art. 316

Lasarea fara ajutor prin omisiunea de înstiintare

Neînstiintarea autoritatii de catre cel ce gaseste o persoana abandonata sau pierduta, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusa în pericol viata, sanatatea ori integritatea corporala, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

Capitolul IV

ALTE INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALA

Art. 317

Instigarea la discriminare

Instigarea la ura pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 318

Împiedicarea libertatii cultelor

Împiedicarea sau tulburarea libertatii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat si functioneaza potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta de a obliga o persoana, prin constrângere, sa participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau sa îndeplineasca un act religios legat de exercitarea unui cult.

Art. 319

Profanarea de morminte

Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 320

Tulburarea folosintei locuintei

Fapta prin care se tulbura în mod repetat folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedica normala folosinta a locuintei, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 321

Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice

Fapta persoanei care, în public, savârseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura, în alt mod, linistea si ordinea publica, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Daca prin fapta prevazuta la alin. 1 s-au tulburat grav linistea si ordinea publica, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

modificat de

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 322

Încaierarea

Participarea la o încaierare între mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

Daca în cursul încaierarii s-a cauzat o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unei persoane, cel care a savârsit aceasta fapta se pedepseste pentru infractiunea savârsita, al carei maxim se reduce cu un an. Ceilalti participanti la încaierare se pedepsesc cu pedeapsa prevazuta în alin. 1.

În cazul prevazut în alin. 2, daca nu se cunoaste care dintre participanti a savârsit faptele aratate în acel alineat, se aplica tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vatamarea integritatii corporale sau sanatatii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Nu se pedepseste cel care a fost prins în încaierare împotriva vointei sale, sau care a încercat sa desparta pe altii, sa respinga un atac ori sa apere pe altul.

Art. 323

Asocierea pentru savârsirea de infractiuni

Fapta de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri în scopul savârsirii uneia sau mai multor infractiuni, altele decât cele aratate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea ce intra în scopul asocierii.

Daca fapta de asociere a fost urmata de savârsirea unei infractiuni, se aplica celor care au savârsit infractiunea respectiva pedeapsa pentru acea infractiune, în concurs cu pedeapsa prevazuta în alin. 1.

Nu se pedepsesc persoanele prevazute în alin. 1, care denunta autoritatilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperita si de a se fi început savârsirea infractiunii care intra în scopul asocierii.

Art. 324

Instigarea publica si apologia infractiunilor

Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savârsi fapte ce constituie infractiuni, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat.

Daca fapta prevazuta în alin. 1 este savârsita de un functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat ori de catre o persoana dintre cele prevazute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat.

Daca instigarea publica a avut ca urmare savârsirea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile aratate în alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza laudarea în public a celor care au savârsit infractiuni sau a infractiunilor savârsite de acestia.

Art. 325

Raspândirea de materiale obscene

Fapta de a vinde sau raspândi, precum si de a confectiona ori detine, în vederea raspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.

Art. 326

Cersetoria

Fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apeleaza în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 ani.

Art. 327

Vagabondajul

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 328

Prostitutia

Fapta persoanei care îsi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 329

Proxenetismul

Îndemnul ori înlesnirea practicarii prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane în acest scop, precum si constrângerea la prostitutie se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca fapta prevazuta în alin. 1 sau 2 este savârsita fata de un minor sau prezinta un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sa serveasca, direct sau indirect, la comiterea infractiunii prevazute la alin. 1–3 si cele care au fost dobândite prin savârsirea acesteia se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Tentativa se pedepseste.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 143/2002 – pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal si unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale din 24 octombrie 2002, M. Of. 804/2002;

Lege nr. 169/2002 – privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002;

Art. 330

Jocul de noroc

Organizarea sau îngaduirea jocurilor de noroc pentru public, fara autorizare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza organizarea sau îngaduirea în mod obisnuit a jocurilor de noroc, într-o casa particulara, în scopul de a realiza foloase materiale.

TITLUL X

INFRACTIUNI CONTRA CAPACITATII DE APARARE A ROMÂNIEI

Capitolul I

INFRACTIUNI SAVÂRSITE DE MILITARI

Sectiunea I

Infractiuni contra ordinii si disciplinei militare

Art. 331

Absenta nejustificata

Absenta nejustificata de la unitate sau serviciu, care a depasit 24 de ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului, în termen sau concentrat, pâna la gradul de sergent inclusiv, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Pedeapsa aplicata militarului în termen se executa într-o închisoare militara.

În timp de razboi, absenta nejustificata a oricarui militar de la unitate sau serviciu, care a depasit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 332

Dezertarea

Absenta nejustificata de la unitate sau serviciu, care depaseste 3 zile, a oricarui militar, se pedepseste cu închisoare de la unu la 7 ani.

În timp de razboi, absenta nejustificata a oricarui militar de la unitate sau serviciu, care a depasit 24 de ore, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 333

Calcarea de consemn

Calcarea regulilor serviciului de garda, de paza, de însotire sau de securitate, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si parasirea comenzii sau oricarui alt post de catre militar.

Calcarea consemnului de catre santinela aflata în serviciu de garda sau de paza pe lânga depozitele de armament, munitii sau materiale explozive, la frontiera ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori daca fapta ar fi putut avea urmari grave, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Faptele de mai sus savârsite în timp de razboi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 334

Insubordonarea

Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Daca fapta este savârsita de un ofiter, de un maistru militar sau subofiter, de un militar angajat, de doi sau mai multi militari împreuna ori în fata trupei adunate sau daca fapta are urmari grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

În timp de razboi, pedeapsa pentru fapta prevazuta în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevazuta în alin. 2, de la 3 la 12 ani.

Art. 335

Lovirea superiorului

Lovirea superiorului de catre inferior sau a sefului de catre subordonat se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an.

Daca fapta prevazuta în alin. 1 a fost savârsita în timp de razboi, maximul pedepsei se sporeste cu 2 ani.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 336

Lovirea inferiorului

Lovirea inferiorului sau subordonatului de catre un superior sau sef se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an.

Dispozitiile alin. 1 nu se aplica în timp de razboi, daca fapta a fost determinata de o necesitate militara.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 337

Punerea în miscare a actiunii penale

Actiunea penala pentru infractiunile prevazute în art. 331–334 se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Sectiunea II

Infractiuni pe câmpul de lupta

Art. 338

Capitularea

Predarea în mâinile inamicului de catre comandant a fortelor militare pe care le comanda, lasarea în mâinile dusmanului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuintare de catre comandant a mijloacelor de lupta sau a altor mijloace necesare pentru purtarea razboiului, fara ca aceasta sa fi fost determinata de conditiile de lupta, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 339

Parasirea câmpului de lupta

Parasirea câmpului de lupta sau refuzul de a actiona, savârsite în timpul luptei, ori predarea în captivitate, sau savârsirea altor asemenea fapte de natura a servi cauza dusmanului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Sectiunea III

Infractiuni specifice aviatiei si marinei militare

Art. 340

Zborul neautorizat

Zborul cu o aeronava apartinând fortelor armate ale statului român, fara prealabila autorizare, precum si nerespectarea regulilor de zbor, daca prin aceasta se pericliteaza securitatea zborului în spatiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Daca fapta prevazuta în alineatul precedent a cauzat urmari grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar daca a cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 341

Parasirea navei

Parasirea unei nave militare în caz de naufragiu, de catre comandant, mai înainte de a-si fi exercitat pâna la capat îndatoririle de serviciu, precum si de catre orice persoana ce face parte din echipajul navei, fara ordinul comandantului, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Aceeasi fapta savârsita în timp de razboi se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 342

Parasirea comenzii

Parasirea comenzii de catre comandantul unei nave sau al unei grupari de nave militare, în situatii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

În cazul în care parasirea comenzii s-a savârsit în timpul luptei, de catre comandantul unei nave sau al unei grupari de nave militare, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 343

Neluarea masurilor necesare în operatiile navale

Fapta comandantului unei nave militare sau grupari de nave militare care fara a fi fost oprit prin vreun ordin, sau fara a fi fost împiedicat de misiunea speciala pe care o avea, nu ia masurile necesare sa atace, sa lupte împotriva dusmanului, sa ajute o nava a statului român sau a unei tari aliate urmarita de dusman ori angajata în lupta, sau nu ia masurile necesare pentru a distruge un convoi dusman, ori nu urmareste navele de razboi sau comerciale ale dusmanului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 344

Coborârea pavilionului

Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza dusmanului, savârsita de catre comandantul unei nave militare sau al unei grupari de nave militare, precum si de catre orice alta persoana ambarcata, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 345

Coliziunea

Fapta comandantului unei nave militare sau a oricarei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpa, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, daca fapta a avut ca urmare avarierea grava a navei sau alte urmari grave, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În cazul în care fapta prevazuta în alineatul precedent a fost savârsita cu intentie, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

În timp de razboi, fapta prevazuta în alin. 2 se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 346

Sanctionarea tentativei

Tentativa infractiunilor prevazute în art. 340, 341, 342, 344 si 345 alin. 2 si 3 se pedepseste.

Art. 347

Infractiuni privitoare la aeronave

Dispozitiile art. 341–346 se aplica în mod corespunzator si în ce priveste aeronavele militare.

Capitolul II

INFRACTIUNI SAVÂRSITE DE MILITARI SAU DE CIVILI

Art. 348

Sustragerea de la serviciul militar

Fapta persoanei care îsi provoaca vatamari integritatii corporale sau sanatatii, simuleaza o boala sau infirmitate, foloseste înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de razboi cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Actiunea penala se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

Art. 349

Defetismul

Raspândirea sau publicarea în timp de razboi de zvonuri sau informatii false exagerate sau tendentioase relative la situatia economica si politica a tarii, la starea morala a populatiei în legatura cu declararea si mersul razboiului, precum si savârsirea altor ase menea fapte de natura sa slabeasca rezistenta morala a populatiei, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 350

Jefuirea celor cazuti pe câmpul de lupta

Jefuirea pe câmpul de lupta a mortilor sau ranitilor de obiectele aflate asupra lor se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta aratata în alineatul precedent, care, fara sa fie savârsita pe câmpul de lupta, este urmarea unor operatii de razboi.

Art. 351

Folosirea emblemei Crucii Rosii în timpul operatiilor militare

Folosirea, fara drept, în timp de razboi si în legatura cu operatiile militare, a emblemei ori denumirii de „Crucea Rosie“ sau a celor asimilate acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Art. 352

Sustragerea de la rechizitii militare

Refuzul nejustificat de a pune la dispozitia fortelor armate bunurile legal rechizitionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligatii, ori nedeclararea la recensamânt a bunurilor supuse rechizitionarii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

În cazul când fapta se savârseste în timp de razboi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Capitolul III

INFRACTIUNI SAVÂRSITE DE CIVILI

Art. 353

Sustragerea de la recrutare

Sustragerea de la recrutare în timp de razboi se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 354

Neprezentarea la încorporare sau concentrare

Neprezentarea la încorporare sau concentrare ori neprezentarea celor încorporati sau concentrati la unitatea unde au fost repartizati, în timp de mobilizare sau razboi, în termenul precizat în ordin, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Termenul de prezentare prevazut în alineatul precedent se prelungeste cu 10 zile, în cazul în care cei chemati la mobilizare sau concentrare se afla în strainatate.

modificat de

Lege nr. 278/2006 – pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006;

Art. 355

Punerea în miscare a actiunii penale

Actiunea penala pentru infractiunile prevazute în prezentul capitol se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

TITLUL XI

INFRACTIUNI CONTRA PACII SI OMENIRII

Art. 356

Propaganda pentru razboi

Propaganda pentru razboi, raspândirea de stiri tendentioase sau inventate, de natura sa serveasca atâtarii la razboi, sau orice alte manifestari în favoarea dezlantuirii unui razboi, savârsite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 357

Genocidul

Savârsirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre urmatoarele fapte:

a) uciderea membrilor colectivitatii sau grupului;

b) vatamarea grava a integritatii fizice sau mintale a membrilor colectivitatii sau grupului;

c) supunerea colectivitatii ori grupului la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugere fizica;

d) luarea de masuri tinzând la împiedicarea nasterilor în sânul colectivitatii sau grupului;

e) transferarea fortata a copiilor apartinând unei colectivitati sau unui grup, în alta colectivitate sau în alt grup,

se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Daca fapta este savârsita în timp de razboi, pedeapsa este detentiunea pe viata.

Întelegerea în vederea savârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 358

Tratamentele neomenoase

Supunerea la tratamente neomenoase a ranitilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Rosii ori al organizatiilor asimilate acesteia, a naufragiatilor, a prizonierilor de razboi si în general a oricarei alte persoane cazute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiente medicale sau stiintifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza savârsirea fata de persoanele aratate în alineatul precedent a vreuneia dintre urmatoarele fapte:

a) constrângerea de a servi în fortele armate ale adversarului;

b) luarea de ostateci;

c) deportarea;

d) dislocarea sau lipsirea de libertate fara temei legal;

e) condamnarea sau executia fara o judecata prealabila efectuata de catre un tribunal constituit în mod legal si care sa fi judecat cu respectarea garantiilor judiciare fundamentale prevazute de lege.

Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevazuti în alin. 1 se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute în prezentul articol sunt savârsite în timp de razboi, pedeapsa este detentiunea pe viata.

Art. 359

Distrugerea unor obiective si însusirea unor bunuri

Distrugerea în întregime sau în parte:

a) a cladirilor, a oricaror alte constructii sau a navelor care servesc de spitale;

b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Rosie, ori al organizatiilor asimilate acesteia, pentru transportul ranitilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Rosii ori ale organizatiilor asimilate acesteia;

c) a depozitelor de materiale sanitare,

daca toate acestea poarta semnele distinctive reglementare, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza însusirea sub orice forma, nejustificata de o necesitate militara si savârsita în proportii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea ranitilor sau bolnavilor cazuti sub puterea adversarului.

Tot astfel se sanctioneaza distrugerea în întregime sau în parte, ori însusirea sub orice forma, nejustificata de vreo necesitate militara si savârsita în proportii mari, a oricaror alte bunuri.

Art. 360

Distrugerea, jefuirea sau însusirea unor valori culturale

Distrugerea sub orice forma, fara necesitate militara, de monumente sau constructii care au o valoare artistica, istorica ori arheologica, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorica sau stiintifica, opere de arta, manuscrise, carti de valoare, colectii stiintifice sau colectii importante de carti, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus si în general a oricaror valori culturale ale popoarelor, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza jefuirea sau însusirea sub orice forma a vreuneia dintre valorile culturale aratate în prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupatie militara.

Art. 361

Sanctionarea tentativei, tainuirii si favorizarii

Tentativa infractiunilor prevazute în prezentul titlu se pedepseste.

Tainuirea si favorizarea privitoare la infractiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Tainuirea si favorizarea savârsite de sot sau de o ruda apropiata în cazul infractiunilor prevazute în art. 357 si 358 alin. 3 si 4 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevazute în alin. 2 se reduc la jumatate, iar în cazul celorlalte infractiuni, tainuirea si favorizarea nu se pedepsesc.

DISPOZITII FINALE

Art. 362

Dispozitiile din partea generala a acestui cod se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul când legea dispune altfel.

Art. 363

Prezentul cod intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.

NOTA:

Potrivit art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996, dispozitiile prevazute în aceasta lege referitoare la liberarea conditionata nu se aplica celor condamnati definitiv înainte de intrarea în vigoare a legii, cu exceptia celor care s-au sustras de la executare.

Potrivit art. II alin. 2 din Legea nr. 140/1996, dispozitiile art. 39 alin. 6 din Codul penal sunt aplicabile si în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu pedeapsa închisorii.